Arhive
All posts for the month martie, 2009
Triada (tradiţională chineză:三合会; chineză simplificată:三合会; PinYin: Sānhéhuì; literalmente “Societatea Triada “) este un termen care descrie mai multe ramuri ale societăţii chineze subterane şi / sau organizatii cu sedii de operare în Taiwan, Hong Kong, Singapore, Macao, Malaysia, China, dar şi in alte ţări şi oraşe din întreaga lume unde populaţia chineză era semnificativa, cum ar fi San Francisco.
Activităţile acestora includ traficului de droguri, asasinate in baza unor contracte speciale, spălare de bani, jocuri de noroc, prostituţie, furturi auto, extorcarea, precum şi a altor forme de recuperari. O sursă majoră de venituri ale triadei de azi provine de la falsificarea drepturilor de autor şi marcă înregistrată, bunuri cum ar fi: îmbrăcăminte, programe de computer, CD-uri de muzică şi film VCDs / DVD-uri. Suplimentar acestora, se adauga si comerţul cu specii pe cale de dispariţie, precum şi vanzarea ilegala a produselor de tutun şi alcool.
Precursorii triadelor – Tian Di Hui
Triadele au început ca organizatie de rezistenţă impotriva Împăratului dinastiei manciuriene Qing – manciurienii fiind priviti ca ocupanţi străini in acel timp. La inceputul anilor 1760, societate s-a numit Tian Di Hui (天地会, “Societatea cerului şi a pământului”) si s-a format în China. Scopul acesteia a fost de a da jos conducerea manciuriană a dinastiilor Qing si Han şi de a reinstala legile si ordinea chinezeasca. Tian Di Hui s-a răspândit in diferite colţuri ale Chinei si astfel s-au format mai multe grupuri, cu mai multe nume, dintre care unul a fost “Sanhehui” (chineză:三合会; PinYin), literalmente “Cele Trei Armonii ale Societatii“, referindu-se la unitatea dintre Cer, Pământ şi Om.
Aceste societăţi au făcut uz de triunghiul celor 3 elemente si le-au proiectat în imagini însoţite de obicei de sabii sau de Guan Yu, Zeul loialitatii la chinezi. Numele “triadei” a fost inventat de către autorităţile britanice de la Hong Kong, referindu-se la faptul că utilizau imagini triunghiulare.
Evolutia post-imperiala
Triadele de azi s-au dezvoltat pe parcursul a mai multor secole, evoluand de la o societate patriotica la o organizatie criminala. Ca urmare a revoltei din Wuchang din octombrie 1911 şi, ulterior, dupa răsturnarea dinastiei Qing, China a trecut prin perioade dramatice. Populatia civila nu si-a mai putut reveni la normal iar cheltuielile cu strictul necesar au ajuns foarte mari, punand in pericol viata multora si declansand totodata valuri intregi de violenta extrema. Multi ex-rebeli s-au reunit pentru a forma un cult, care mai târziu a devenit cunoscut sub denumirea de Triada. Pierzand obiceiul donaţiilor şi sprijinul populatiei odata cu rasturnarea dinastiei Qing , membrii noului cult au recurs la extorcarea financiara prin toate mijloacele posibile.
Migrarea Triadei spre Hong Kong
Partidul Comunist din China a preluat puterea în 1949. Odata cu aceasta schimbare, noii conducatori au aplicat foarte strict legea diminuand drastic crima organizata. Din acest motiv, membrii Triadei s-au vazut nevoiti a migra spre sud, in Hong Kong, pe atunci colonie britanică, pentru a-si continua afacerile. S-a estimat că, în anii 1950, au fost 300,000 de membri Triada in Hong Kong.
In 1931, au existat noua grupuri principale ale triadei care şi-au împărţit Hong Kongul pe zone geografice şi pe grupuri etnice, fiecare grup fiind responsabil cu controlul in teritoriul sau. Cele mai importante grupuri în acel moment au fost: Wo, Rung, Tung, Chuen, Shing, Fuk Yee Hing, Yee On, 14K, şi Luen. Fiecare a avut propriul sediu, propriile sale sub-societăţi, precum şi propriile sale afaceri publice sub acoperire. După conflictul din 1956, guvernul a devenit foarte activ si a inceput sa aplice dur legile diminuand astfel activitatile Triadei în Hong Kong.
Cele mai mari probleme create de Triade in Hong Kong au fost în anii 1960 şi 1970. Se spunea ca politia controla triadele si colabora oarecum cu aceste grupari criminale. Dacă exista o răpire, poliţia putea lua imediat un lider regional al unui grup si rezolva problema. In 1974, poliţia a fost reformata ca urmare a unor mari cazuri de corupţie descoperite si anchetate de Comisia Independenta Impotriva Coruptiei (ICAC), fapt ce a condus la diminuarea zonelor de influienta si control a triadelor, limitandu-le totodata si puterea.
Evoluţiile recente
Triadele cresc moderat în putere, ele fiind destul de proaspat intrate pe piata activităţilor infracţionale. Se cunoaste ca unele triade au doar 50 de membri, insa cele mai mari au peste 30,000 de membri. Cele mai cunoscute triade din Hong Kong sunt: Sun Yee On, Wo Shing Wo şi 14K.
Triadele au fost implicate în diverse infractiuni de falsificare inca de la inceputul anilor 1880. Între anii 1960 şi 1970, triadele au falsificat moneda chinezească. Triadele si astazi falsifica produse informatice, ceasuri, imbracamintea marilor case de moda, genti, computere, software etc. avand piete mari de desfacere. Sunt eficienti si in producerea si contrabanda produselor pornografice.
Structura organizationala
In Hong Kong sunt cele mai puternice triade. Aici triadele au propria lor armata, monitorizeaza guvernele locale si urmaresc menţinerea oricaror resurse semnificative, inclusiv mentinerea propriilor stocuri de muniţie. La fel ca la Mafia occidentala, exista diverse conflicte intre grupuri.
In Hong Kong nu există figura – tată care controleaza toate celelalte grupari si activitatile lor ilegale. Nu au asemenea ierarhie. Dimpotrivă, triadele din Hong Kong sunt în general formate din mai multe grupuri independente. Deşi au o formă şi o organizare similara ceremoniilor şi sistemelor ierarhice, acestea nu funcţionează sub o dominaţie absolută şi strictă şi nici nu respecta vreun plan. De exemplu, “King Yee” este o filială filiala a “Sun Yee On”, dar membrii “King Yee” nu primesc ordine de la “Sun Yee On”.
O triadă “oficiala” ( “Red Pole”), poate ordona unui grup de 15 membri activi (militari) şi de luptatori agresivi sa mearga pe un hipodrom, insa un lider aparent hegemonic ar putea să nu fie în măsură să ordone altor lideri. Liderii duc adevarate razboaie intre ei pentru drepturi salariale si pentru obtinerea de noi si mari beneficii.
Triadele folosesc codurile numerice pentru a diferenţia gradul şi poziţia fiecaruia in interiorul unei bande. De exemplu, 426, ar însemna “luptator” (打仔). Un alt cod 49 (四九仔) va desemna un grad simplu de membru initiat. 489 este codul pentru “maestrul muntelui“, 438 de “adjunct al maestrului muntelui“, 415 pentru “Evantaiul alb“, şi de 432 pentru “Sandalele de paie “. Codul 25 (二五仔) pentru ” spion /spion in bandă“, utilizat în Hong Kong cu sensul de “trădător“.
Având în vedere că economia Hong Kong progresează, triadele isi indeplinescu cu brio activitatile, astfel ca actuala structură a triadei a devenit mai flexibila: obişnuita a functiona pe opt grade ierarhice, acum functioneaza doar in patru grade ierarhice (diagrama de mai jos).
De asemenea, ritualul ceremoniei de intrare a noi membri, care era foarte sofisticat in prezent s-a simplificat mult: cel mai frecvent este “agăţatul lanternei albastre” (adică, urmand liderul), care este un acord pe facut pe cale orală, cu puţina formalitate. Gradul de autocraţie în cadrul organizaţiei a scăzut; membri au dreptul de a acorda prioritate intereselor personale. În cazul în care un membru descopera că nu este în avantajul sau sa rămana în grup, el însuşi poate recomanda o alta persoana care este mai robusta si mai puternica decat el.
Iniţierea
Membrii triadei sunt supusi ceremoniei iniţierii, la fel ca in Mafia sau Yakuza. Un exemplu tipic de ceremonie are loc intr-un altar dedicat lui Guan Yu, zeul Taoist al Frăţiei, cu fum de tămâie şi sacrificarea unui animal: un pui, un porc sau o capră. Dupa ce se bea o poţiune compusa din vin şi sângele animalului sacrificat sau chiar a candidatului, trece pe sub un arc format din săbii în timp ce rosteste Juramantul Triadei. Hârtia pe care a fost scris juramantul se arde pe altar pentru a confirma angajamentul si datoria la care se supune intrand in organizatie, obligandu-l totodata sa-si îndeplineasca toate juramnitele facute in fata zeului. Trei degete de la mana stanga se ridica in aer in semn de asumarea unui juramant cu caracter obligatoriu.
Cele 36 de Juraminte ale Triadei
1. După ce am intrat pe portile Hanului, trebuie să-mi tratez părinţii şi rudele pentru care am depus jurământul ca fratii, considerandu-i propriile mele rude. Daca voi incalca acest jurământ, 5 fulgere ma vor omori.
2. Imi voi ajuta fratii pentru care am jurat să le îngrop părinţii şi fraţii lor, le voi oferi asistenţă financiară sau fizică. Daca voi incalca acest jurământ, 5 fulgere ma vor omori.
3. Când fraţii Hanului ma vor vizita in casa mea, trebuie să le ofer cazare şi masă. Daca ii voi trata ca pe straini, 10.000 de cutite ma vor ucide.
4. Voi recunoaşte intotdeauna fratii Hanului atunci când acestia isi vor declina identitatea. Dacă ii voi ignora, voi fi ucis de 10.ooo de sabii.
5. Nu voi divulga secretele familie Han, nici chiar părinţiilor mei, fraţilor sau soţiei. Nu voi divulga niciodată secretele pentru bani. Daca voi face acest lucru, voi fi ucis de 10.000 de săbii.
6. Nu-mi voi trăda niciodată fratii pentru care am jurat. În cazul în care, dintr-o neînţelegere, am cauzat arestarea unuia dintre fraţii mei, trebuie sa-l eliberez imediat. Dacă incalc acest jurământ voi fi ucis de cinci fulgere.
7. Voi oferi asistenţă financiară fraţilor care se află în necaz, pentru ca acestia sa-şi poata plăti taxa de trecere etc. Daca incalc acest jurământ, voi fi ucis de cinci fulgere.
8. Eu nu trebuie să dăunez sau sa aduc necazuri fraţiilor pentru care am jurat si Maestrului de ceremonie. Dacă aş face acest lucru, voi fi ucis de 10.000 de sabii.
9. Nu trebuie să ma angajez in indecente, sa atac soţiile, surorile sau fiicele fraţilor mei. Daca incalc acest jurământ voi fi ucis de cinci fulgere.
10. Nu voi frauda niciodată banii sau proprietatile fraţilor mei. Dacă incalc acest jurământ voi fi ucis de 10.000 de sabii.
11. Voi avea grija de copii sau de soţiile fraţilor mei daca imi sunt încredinţati spre grija. Dacă incalc acest juramant voi fi ucis de cinci fulgere.
12. Dacă v-am furnizat informatii false despre mine, în scopul de a adera la familia Hanului, voi fi ucis de cinci fulgere.
13. Dacă imi voi schimb gandirea şi voi nega calitatea de membru al familiei Han voi fi ucis de 10.000 de sabii.
14. Dacă jefuiesc un frate sau asist ca un spectator cand altcineva o face, voi fi ucis de cinci fulgere.
15. Dacă voi profita de o declaraţie facuta sub jurământ sau de voi forta un frate sa faca cu mine afaceri ilegale, voi fi ucis de 10.000 de sabii.
16. Dacă am ştiinţă ca un frate si-a transferat banii sau proprietatea pe numele meu pentru un anume interes, dar nu declar asta, voi fi ucis de cinci fulgere.
17. Dacă am cerut greşit fratelui meu bani sau alte foloase în timp ce proprietatea sa este jefuita, trebuie să-i returnez totul. Dacă nu, voi fi ucis de cinci fulgere.
18. Dacă sunt arestat după comiterea unei infracţiuni trebuie să-mi accept pedeapsa şi nu sa încerc sa dau vina pe alti fraţi. Dacă aş face acest lucru, voi fi ucis de cinci fulgere.
19. Dacă vreunul dintre fraţii mei sunt ucişi sau arestati sau plecati in alt loc, voi ajuta soţiile şi copiii acestuia care pot fi în nevoie. Dacă aş pretinde ca nu am cunoştinţă de dificultăţile lor, voi fi ucis de cinci fulgere.
20. Când un frate a fost agresat sau invinuit de alţii, trebuie să-l ajut; dacă el are dreptate trebuie să-l sfătuiesc bine iar daca a greşit trebuie sa-i spun sa se abţina. Dacă el a fost în mod repetat insultat de alţii trebuie să informez ceilalti fraţi şi impreuna sa facem demersuri pentru a-l ajuta fizic sau financiar. Dacă nu păstrez acest jurământ, voi fi ucis de cinci fulgere.
21. Dacă am cunoştinţe că guvernul caută un frate care a depus jurământul in alte provincii sau in străinătate, trebuie să-l informez imediat, pentru ca sa-i asigur scaparea. Dacă aş incalca acest jurământ, voi fi ucis de cinci fulgere.
22. Nu trebuie să conlucrez cu outsideri si să-mi trişez fraţii la jocurile de noroc. Dacă aş face acest lucru, voi fi ucis de 10.000 de sabii.
23. Nu pot provoca discordie între fraţi mei si nu am voie sa răspândesc rapoarte false cu privire la oricare dintre ei. Dacă aş face acest lucru, voi fi ucis de 10.000 de sabii.
24. Nu ma voi autonumi Maestru de ceremonii fără a avea autoritate. După intrarea pe portile Hanului, pentru o perioadă de trei ani voi fi loial şi credincios, voi promova si sprijini Maestrul de ceremonii impreuna cu ceilalti frati. Daca voi face orice neautorizat si ma voi autopromova, voi fi ucis de cinci fulgere.
25. Dacă fraţii naturali sunt implicati într-un litigiu de drept comun avandu-i ca adversari pe fraţii mei pentru care am depus jurământul, nu voi da ajutorul niciuneia dintre parti, ci trebuie să încerc să solutionez chestiunea pe cale amicala. Dacă incalc acest jurământ, voi fi ucis de cinci fulgere.
26. După intrarea pe porţile Hanului trebuie să uit orice precedent ranchiunos pentru ca m-am nascut din nou in aceasta fraţie. Dacă nu fac acest lucru, voi fi ucis de cinci fulgere.
27. Nu trebuie să incalc teritoriile ocupate de fraţii. Dacă pretind ca nu cunoşteam ca aceste teritorii apartin fratilor mei, voi fi ucis de cinci fulgere.
28. Nu trebuie să invidiez sau sa caut să impart orice proprietate sau orice sume obţinute cu fraţii mei. Dacă am astfel de idei, voi fi ucis.
29. Nu trebuie să dezvălui adresa fraţilor mei, unde-şi tin bogăţiile sau averile şi nici nu trebuie sa utilizez greşit aceste cunoştinţe. Dacă aş face acest lucru, voi fi ucis de 10.000 de sabii.
30. Nu trebuie să acord sprijin strainilor, acest lucru este împotriva intereselor de orice fel fata de fraţii mei. Dacă nu păstrez acest jurământ voi fi ucis de 10.000 de sabii.
31. Nu trebuie să profit de fratia Hanilor pentru a oprima pe ceilalti sau a ma deda la alte violente pentru anumite avantaje nerezonabile. Trebuie să fiu multumit şi cinstit cu ceea ce am. Dacă incalc acest jurământ voi fi ucis de cinci fulgere.
32. Voi fi ucis de cinci fulgere dacă ma comport indecent faţă de copii mici ai fratilor mei din familie.
33. Dacă vreunul dintre fraţii mei a comis o mare nenorocire nu trebuie să informez Guvernul cu scopul de a obţine recompensă. Daca incalc acest jurământ voi fi ucis de cinci fulgere.
34. Nu am voie sa iau in casa mea soţiile şi concubinele fraţilor mei şi nici nu am voie sa comit adulter cu ele. Dacă aş face acest lucru, voi fi ucis de 10.000 de sabii.
35. Nu trebuie să dezvălui secretele Hanului sau insemnele atunci când vorbesc cu strainii. Dacă aş face acest lucru, voi fi ucis de 10.000 de sabii.
36. După intrarea pe portile Hanului trebuie să fiu loial şi credincios şi sa depun toate eforturile pentru a răsturna Dinastia Ch’ing şi reinstaurarea Dinastiei Ming prin coordonarea eforturilor mele cu ale celorlalti frati, chiar dacă fraţii au alte profesii. Scopul nostru comun este de a ne răzbuna cei Cinci Stramosi: Kok Max, Long Dong, Gee Seng, Choom Beng şi Bong Lai.
Activitatile Triadei in strainatate
În prezent, Triadele sunt active în oraşele in care populatia chineză este semnificativa: San Francisco, New York, Philadelphia, Seattle, Chicago, Sacramento, Boston, Miami, Ft. Lauderdale, Tampa Bay, Los Angeles, Las Vegas, Brisbane, Melbourne, Sydney, Auckland, New Orleans, Houston, Dallas, San Antonio, Denver, Beaumont, Texas, Miami, Atlanta, Vancouver, Edmonton, Calgary, Toronto, Cape Town, Buenos Aires, Rosario şi São Paulo. Im Marea Britanie ar activa in: Londra, Plymouth, Birmingham, Glasgow, Belfast, Dublin, Manchester, in Olanda la Amsterdam dar mai au si alte noi centre. Adesea sunt implicate în contrabanda de imigranţi ilegali din Asia de Est în SUA, Canada şi Marea Britanie.
Ghost (1990) – muzica de Maurice Jarre
LOS ANGELES / 08:35, 30.03.2009
Compozitorul francez Maurice Jarre, recompensat cu trei premii Oscar, tatăl muzicianului Jean-Michel Jarre, a decedat duminică, la Los Angeles, la vârsta de 84 de ani, din cauza unui cancer, informează bbc.co.uk.
Maurice Jarre a devenit celebru relativ târziu, mai ales pentru muzica pe care a compus-o pentru mari filme de la Hollywood.
El a devenit cunoscut în 1962, datorită coloanei sonore compuse pentru filmul “Lawrence al Arabiei“, pentru care a fost recompensat cu un premiu Oscar.
Ulterior, el a mai câştigat două premii Oscar, pentru muzica filmelor “Doctor Jivago” şi “Călătorie în India“.
De-a lungul carierei a compus muzică pentru peste 150 de producţii cinematografice, contribuind la succesul filmelor unor mari regizori, precum David Lean, Alfred Hitchcock, John Huston şi Luchino Visconti.
Printre filmele pentru care a compus coloana sonoră se mai numără “The message“, “Cercul poeţilor dispăruţi/ Dead poets society“, “Ghost/ Fantoma mea iubită“, “Căderea zeilor/ The damned“, “The man who would be the king“.
Maurice Jarre a mai compus muzică simfonică pentru teatru, balet şi televiziune, inclusiv pentru seria “Iisus din Nazareth“, de Franco Zeffirelli, lansată în 1977.
Născut la Lyon, în Franţa, Maurice Jarre, care s-a mutat în SUA în anii 1960, a fost căsătorit de patru ori şi este tatăl lui Jean-Michel Jarre, un pionier al muzicii electronice.
Una dintre ultimele apariţii publice ale lui Maurice Jarre a fost în februarie, la Festivalul de Film de la Berlin, unde a primit un premiu pentru întreaga carieră. La acel moment, directorul festivalului, i-a adus un omagiu lui Jarre, spunând: “Compozitorii de film stau adesea în umbra unor mari regizori şi actori (…) Însă cu Maurice Jarre se întâmplă un lucru diferit – muzica filmului “Doctor Jivago”, la fel ca majoritatea compoziţiilor sale, sunt celebre la nivel mondial şi au rămas de neuitat în istoria cinematografiei”.
Maurice Jarre – Doctor Jivago
Conduce Royal Philharmonic Orchestra – 1992 – piesa a fost scrisa si compusa special pentru acest film in 1965. Spectacolul este tribut muzical pentru Sir David Lean .
Maurice Jarre – Lawrence Of Arabia
Maurice Jarre conducand aceeasi Royal Philharmonic Orchestra – tribut muzical pentru Sir David Lean in 1992. Piesa a fost scrisa si compusa pentru acest film.
Maurice Jarre – A Passage To India
R.I.P. MAURICE JARRE! AI LASAT IN URMA TA UN PRAF DE STELE SI UN FIU CARE ITI VA DUCE OPERA MAI DEPARTE!
“Yakuza”, cuvant scris în katakana
Presupusa origine – Kabuki-mono
Infiintarea organizatiei – in secolul al 17-lea
Numărul real de membri – 86 300
Principalele clanuri
1. Yamaguchi-Gumi
2. Sumiyoshi-kai
3. Inagawa-kai
4. Toa-kai
Activităţi practicate: şantaj, jocuri de noroc ilegale, Casino, prostituţie, contrabanda de orice fel.
Yakuza (ヤクザsauやくざ?), cunoscuta şi sub numele de gokudō (极道?), este formata din membrii grupurilor de crima organizata tradiţionale din Japonia, cunoscute si sub numele de “grupurile violenţei”.
Astăzi, Yakuza este printre cele mai mari organizatii criminale din lume. În Japonia, in 2005, numarul membrilor se ridica la 86.300.
Etimologia cuvantului “Yakuza”
Sensul real al cuvântului “yakuza” nu este cunoscut, dar exista unele speculatii referitoare la ideea că ar fi fost preluat de la numerele 8, 9, şi 3. În japoneză, 8 = Ya, 9 = ku, şi 3 = za. Semnificaţia acestor trei numere, in interpretare japoneza, vine in contrapartidă cu Blackjack, Oicho-kabu. În general, diferenţa dintre Oicho-kabu şi Blackjack este faptul că în primul joc, obiectivul este de a obtine un total de 19 puncte în loc de 21. Suma de 8, 9, şi 3 este de 20, fiind echivalentul mainii sparte în Oicho-kabu – motiv pentru care se plateste o anumita suma. Acest lucru înseamnă că, numarul 20 este o carte de joc fără valoare iar Yakuza nu are valoare in societate. Ei dinadins incalca normele de drept ale societatii, considerandu-le a fi inutile si ca doar societatea se supune acestora. Yakuza, prin urmare, are scopul de a perturba, elimina şi reforma societatea japoneza post-belica.
În ciuda notorietatii actuale in Japonia, originea precisă a Yakuza a ramas încă un subiect in dezbatere. Prima interpretare istorica a lor sustine ca ar fi o derivare din hatamoto-yakko sau Kabuki mono – din secolul al 17-lea, Dinastia Genroku, iar membrii sai proveneau din clasele mici de rang hatamoto, micii salariaţi ai samurailor, care constituiau un sfert din suita Shogunului.
Alte teorii sugereaza ca membrii Yakuza pretind a avea originile in machi-yokko, care protejau satele de hatamoto-yakko, in scopul de a obtine puterea deplina in teritorii.
În ciuda deficienţelor, machi-yakko au fost populari, fiind asimilati eroilor din povestile cu Robin Hood. Derivatele din hatamoto-yakko sau Kabuki mono sunt cunoscute mai ales pentru adoptarea coafurilor ciudate ale părului (stiluri speciale) precum si purtarea scandaloasa a rochiei, care, in mod relevant, se referă la dinastia Genroku, perioada în care se juca kabuki.
Datorită izolării Japoniei şi a restricţiilor impuse asupra comerţului exterior, producţia agricola şi comerţul intern s-au îmbunătăţit fapt ce a condus la creşterea numărului claselor aflate la putere iar comerciantii au devenit dependenţi de samurai – suita samurailor fiind plătita cu orez de daimyō care, ulterior era vândut în pieţe, ca mijloc generator de salariu.
Ca urmare a dezastrelor naturale, foametei şi politicilor fiscale gresite, a aparut destabilizarea ierarhiilor sociale şi declinul moralei publice. Populatia era nemulţumita de guvern si astfel au aparut diverse fricţiuni intre clasa politica si societate. Un lider exclus din clanul samurailor (ronin) – a început să-şi concentreze atenţia asupra comunităţii incercand sa-si suplimenteze banii prin furt şi violenţă in satele mici. Yakuza insa pretinde ca ar avea originea in machi-yakko, respingand total orice alta interpretare, deoarece hatamoto-yakko este o grupare asociata cu furtul, care, afirma ei, nu a fost si nici nu este una din practicile Yakuzei.
În oraşele mai mari, existau simultan mai multe grupuri şi de multe ori luptau pentru acelasi teritoriu, bani sau influenţă, ignorand cu desavarsire viata civililor prinşi nevinovati în conflict.
Yakuza a folosit practici atat din machi-yakko cat şi din kabukimono. Protecţia oferita de racheti o intalnim la machi-yakko, dar imbracamnitea, coafura şi limba sunt derivate din tradiţia kabukimono .
Originile Diviziilor Yakuza
În ciuda incertitudinii cu privire la originea unică a Yakuzei, ultima clasificare moderna afirma ca a apărut pe la mijlocul Dinastiei Edo:
1. tekiya – traficantii – distribuitorii si vanzatorii de droguri, obiecte furate sau a marfurilor contrafacute, de calitate inferioara;
2. bakuto – cei care au fost implicaţi în jocurile de noroc.
Tekiya (peddlers) a fost considerata una dintre cele mai mici caste din Edo. Imediat cum au început să-şi formeze propria organizaţie, au luat decizii importante legate de comerţ peste hotararile funcţionarilor publici, cum ar fi taxarea oricaror fapte de comert dar şi protejarea activităţilor lor comerciale.
Guvernul din Edo i-a recunoscut oficial si le-a acordat titlul de “oyabun” (functionari publici), tekiya devenind astfel un nume de familie. Totodata au primit permisiunea de a purta sabie. Acest lucru a fost unul foarte important, reprezentand un mare pas înainte pentru comercianti, deoarece pana atunci doar samuraii şi nobilimea aveau voie să poarte săbii.
Bakuto (dependenţii de jocurile de noroc) au avut o poziţie socială mult mai mica in comparatie cu comercianţii, jocurile de noroc fiind considerate ilegale.
Bakuto a fost privita în general cu dispreţ de societate şi cea mai mare parte din imaginea nedorita a yakuzei provine de la bakuto, insa si aceasta casta face parte din “yakuza” .
Deşi yakuza moderna si-a diversificat activitatea, unele bande încă se mai identifica cu un grup sau altul. De exemplu, o gasca a căror principală sursă de venit este de jocul de noroc practicat ilegal, ne aminteste categoric de bakuto.
Casta Burakumin Burakumin este un grup social discriminat în societatea japoneză. Burakuminii sunt descendenţii comunităţilor paria din epoca feudală, formata în principal din profesiile considerate “viciate” adica: calaii, imbalsamatorii mortilor sau lucrătorii pieilor. Ei traiau tradiţional si din aceasta cauza s-au retras in ghetouri. Discriminarea Burakuminilor continuă si în prezent, fiind o moştenire perpetua a sistemului feudal. Ei reprezinta 60% din numarul total al membrilor Yakuza.
Perioada Postbelica a Yakuzei
Anumite institutii publice (bai publice – sentō şi gimnazii) interziceau adesea intrarea celor care purtau mari semne grafice sau tatuaje pe trup într-o încercare de a preveni introducerea Yakuzei in aceste medii. Odata cu inceperea industrializarii si urbanizarii Japoniei, apare un al treilea grup yakuza numit gurentai (愚连队). Ei au dat naştere unui alt fel de yakuza, de bōryokudan (grupul violenţei). Pe scurt, un gurentai este o bandă în tradiţionalul sens al cuvantului, un grup de tineri huligani indisciplinati care vand orice prin violenta. Ei adesea sunt implicati în eliminarea sindicatelor lucrătorilor şi a altor organizaţii, activităţile lor aducandu-i mult mai aproape de elementele conservatoare aflate in structura puterii din Japonia. În timpul militarizării Japoniei, unii dintre ei au devenit aripa politica militanta japoneză, cunoscuta sub numele de uyoku (dreapta,右翼), adică ultra-naţionaliştii.Spre deosebire de mult mai tradiţionala yakuza, uyoku nu menţine teritorii, ci practica violenţa politică pentru a câştiga bani, privilegii, influienta, protectie. Cel mai faimos grup înainte de al doilea război mondial a fost de Kokuryū-kai (黒龙会) sau Black Dragon. Kokuryu-kai a fost o umbrelă a organizaţiei secrete si ultra-naţionaliste ai cărei membri erau oficiali guvernamentali şi militari, precum şi multi practicanti de arte marţiale, artişti, membri ai lumii interlope japoneze, toti angajati în acte de terorism politic şi asasinate.
De asemenea, ei au oferit servicii de spionaj pentru coloniile guvernului japonez. Kokuryū-kai activeaza si în operaţiuni de contrabandă, inclusiv comerţul cu opiu chinezesc precum şi in retele de prostituţie şi jocuri de noroc în străinătate care le-au oferit fonduri financiare uriase dar şi importante informaţii.
În perioada de dupa război yakuza controla de mult piaţa neagră. În acelaşi timp, ei si-au extins controlul in importante porturi maritime, precum şi in industria de divertisment. Cea mai mare umbrelă a yakuzei este grupul Yamaguchi-Gumi, apărut în regiunea Kansai, care au avut o industrie de divertisment enorma în oraşul Osaka dar şi un important port maritim din Kobe.
Forţele americane de ocupaţie au luptat în zadar împotriva lor. Si-au recunoscut înfrângerea în 1950. Yakuza a inceput sa adapteze un stil mai mult vestic, purtand îmbrăcăminte din SUA, amintind de gangsterii de alta data şi a început să folosească arme de foc. În acest moment, tekiya şi bakuto nu se mai limitează la activităţile lor tradiţionale ci s-au extins în orice tip de piata considerata a fi profitabila.
Divergente între ele, au aparut ca dorinta de a obtine monopolul pe jocurile de noroc, putere si prestigiu.
Cu toate ca in Japonia coreenii sunt numai 0,05% din populaţie, ei reprezinta o parte proeminenta din yakuza, în ciuda faptului că sunt supusi unor severe acte de discriminare, alaturandu-se grupului burakumin din acest punct de vedere. La începutul anilor 1990, 18 din 90 de şefi erau de etnie coreeana. Agenţia Naţionala de Poliţie (Japonia) a declarat ca 10% din membrii clanului Yamaguchi-Gumi sunt coreeni si 70% sunt burakumini .
Deşi nascuti japonezi, cei care au strămoşi de origine coreeana sunt un segment semnificativ din populaţia japoneză, cu toate acestea ei sunt considerati în continuare rezidenti străini, pentru că nu au cetăţenie. Dar coreenii, care sunt adesea angajati în meserii perfect legale, sunt îmbrăţişati de japonezii yakuza tocmai pentru că se potrivesc cu nevoia cosmetizarii unei anumite imagini “exterioare” a grupului.
Structura Yakuza – ierarhie
Au adoptat structura ierarhică tradiţională japoneză de oyabun-kobun, unde kobun (子分) inseamna “copil stimulat“, care datoreaza credinţă lui oyabun (亲分) in sensul de “mama-favorita“. Mai târziu au introdus Codul “Jingi” (仁义) recunoscut ca fiind codul justiţiei şi taxelor, care a fost dezvoltat in scopul de a reglementa loialitatea si respectul ca mod de viaţă in Yakuza.
Oyabun-kobun este o relaţie oficializată in timpul unui ritual special si consta in bautul cu drag a ceaiului dintr-o singura ceasca in timpul ceremoniei, ceasca transmitandu-se de la unul la celalalt. Acest ritual nu este exclusiv al yakuza – el este intalnit si ca ritual obisnuit în timpul dinastiei Shinto, practicat la nunţile tradiţionale japoneze, asimilat ca parte a unui “juramant de fraternitate” nascut in acea relaţie.
Yakuza are membri veniti din toate categoriile sociale. Cele mai romantice poveşti spun cum ca yakuza accepta fiii abandonati sau exilati de către părinţii lor. Multi intra in yakuza din timpul liceului.
Conducerea Yakuza apartine de obicei bandelor compuse din oameni foarte inteligenti, vicleni, competitivi si machiavelici.
Grupurile Yakuza sunt conduse de un Oyabun sau Kumichō (组长, cap de familie), care dă ordine subordonaţilor – kobun. Membrii bandelor yakuza isi intrerup total legăturile cu familiile lor şi-si transfera intreaga lor loialitate faţă de seful grupului. Acestia se interpeleaza intre ei ca si cum ar fi toti membrii unei familii – taţi şi fraţi în vârstă şi mai tineri. Yakuza este majoritar compusa din bărbaţi dar sunt şi cateva femei, “O-Nee-san” (お姉さんsora mai în vârstă). În cazul în care şeful Yamaguchi-Gumi (familia) a fost împuşcat sau este nonagenar, sotia sa preia funcţia de şef al Yamaguchi-Gumi, chiar pentru o perioadă scurtă de timp.
Yakuza are o structură organizatorică foarte complexa. In primul lant de comanda gasim şeful familiei – kumicho impreuna cu subordonatul sau direct - saiko komon (Senior Consultant). Honbucho se numeste sediul şefului. Cel de-al doilea în lanţul de comandă este wakagashira, care interrelationează cu mai multe bande dintr-o regiune, avandu-l ca ajutor pe fuku-honbucho, care este el însuşi responsabil a mai multor bande. Bandele regionale sunt organizate de către şeful local - shateigashira.
Fiecare membru este cotat ierarhic functie de sakazuki (grade de partajare). Kumicho sunt în partea de sus, şi controleaza diferiti saikō-komon (最高顾问, senior consilieri). Saikō-komon controleaza propriile teritorii din diferite domenii sau orase. Ei au proprii lor subalterni de incredere, inclusiv consilieri, contabili şi obedienti.
Cei care au primit numele de oyabun intra imediat in familie şi sunt ierarhizati în funcţie de vârstă sau de fratii mai tineri. Cu toate acestea, fiecare kobun, la rândul lui, poate oferi unui sakazuki un subaltern oyabun al său , pentru a forma o organizaţie afiliată. Yamaguchi-Gumi, care controleaza 2500 de întreprinderi, este formata din 500 de grupuri yakuza şi are filiale pana la rangul 5.
Ritualuri
Yubitsume – sau taierea degetului, este o formă de pedeapsă sau de scuza. La prima ofensa, celui care a gresit, trebuie să i se taie de şeful său o parte/porţiune din vârful degetului mic de la mana stânga, functie de gravitatea faptei. Uneori, acest lucru il poate face si un subaltern.
Originea acestui ritual provine de la modul tradiţional in care se ţine o sabie japoneză. În partea de jos se tin trei degete pe o parte, pentru a apuca de sabie bine, deoarece cu degetul mare şi cu indexul se pierde uşor controlul.
Ideea este că o persoană care tine slab o sabie se bazeaza mai mult pe grupul de protecţie – astfel se reduce aportul individual de acţiune. În ultimii ani, aparitia protezelor de maini performante au mascat acest aspect distinctiv.
Mulţi membri Yakuza au tatuaje pe tot corpul. Aceste tatuaje, cunoscute sub numele de irezumi în Japonia, sunt considerate a fi “mâna-sigiliu” care, de regula, se deseneaza cu cerneală, se introduc sub piele prin stimuli non-electrici, punct cu punct, cu instrumente speciale si ace de bambus sau de oţel ascuţit. Procedura este costisitoare, dureroasa şi poate dura ani de zile pana la finalizarea operei.
In închisori, membrii Yakuza uneori isi introduc sub piele, in penis, cate o perla, pentru fiecare an petrecut în detentie.
Când membrii yakuza juca Oicho-Kabui cu altii, adesea isi scot camasile si-si afiseaza reciproc somptuoasele tatuaje. Aceasta este una din putinele ocazii in care membrii yakuza isi afişeaza reciproc tatuajele, de regula ei le tin ascunse de public, motiv pentru care poarta camasi cu mânecă lungă şi gat înalt.
Principalele familii din Yakuza
Guvernul Japoniei, declara în 1992, ca ar fi mai mult de 87.000 de membri activi yakuza în Japonia de azi.
1. Yamaguchi-gumi – Creat în 1915, a Yamaguchi-Gumi este cea mai mare familie yakuza, cu mai mult de 39.000 de membri împărţită în 750 clanuri (care alcătuiesc 45% din e yakuza aflata în Japonia.) În pofida a mai mult de un deceniu de represiune a poliţiei, Yamaguchi Gumi a continuat să crească. Are sediul central în Kobe, de unde direcţionează activităţile criminale în toată Japonia. Este, de asemenea, implicata în diverse operaţiuni în Asia şi Statele Unite ale Americii. Shinobu Tsukasa, cunoscut ca Kenichi Shinoda, este oyabun-ul Yamaguchi-Gumi actuale. El urmează politica expansionista şi a crescut numarul operaţiunilor efectuate in Tokyo (care nu a fost teritoriul tradiţional al Yamaguchi-Gumi.)
2. Sumiyoshi-rengo – este cea de-a doua mare familie yakuza, cu 10.000 de membri împărţită în 177 clanuri. Sumiyoshi-kai, aşa cum este numit uneori, este o confederaţie de grupuri mai mici ale yakuzei. Oyabun actual este Shigeo Nishiguchi. Structural, Sumiyoshi-kai diferă faţă de principala sa rivala, in sensul ca acesta funcţionează ca o federaţie. Lanţul de comandă este mai lax şi, deşi este întotdeauna Shigeo Nishiguchi oyabun suprem , el a distribuit conducerea la mai multe persoane.
3. Inagawa-kai - are aproximativ 7.400 de membri împărţiti în 313 clanuri. Activeaza în zona Tokyo-Yokohama şi a fost una din primele familii yakuza care şi-a extins operaţiunile în afara Japoniei. Oyabun actual este Hideki Inagawa.
4. Toua Yuai Jigyo Kumiai – Fondata de Hisayuki Machii în 1948, Tao Yuai Jigyo Kumiai a devenit rapid una dintre cele mai influente grupuri yakuza în Tokyo. Este compus din membrii yakuza de origine coreeană, are mai mult de 1.000 de membri împărţiti în 6 clanuri. Oyabun actual este Satoru Nomura.
Activitatea actuala in Japonia
Mare parte din activităţile curente ale yakuza poate fi înţeleasa, în funcţie de originea lor feudala. În primul rând, Yakuza nu este o societate secreta ca omologii lor din mafia italiană şi triadele chinezesti. Organizatiile Yakuza au adesea un birou cu o placa de lemn pe usa de la intrare, afişeaza public numele lor de grup sau emblema.
Membrii lor poarta adesea ochelari de soare de culoare foarte inchisa, astfel încât pot fi imediat recunoscuti de civili (katagi). Chiar şi modul în care membrii Yakuza ies la plimbare este semnificativ diferit fata de cetăţenii obişnuiţi. Afiseaza un aer arogant, au mersul larg care semnifica linişte, siguranta, calm.
Yakuza este încă considerata a fi organizatie semi-legitima. De exemplu, imediat după cutremurul din Kobe, Yamaguchi-Gumi, al cărei sediu se află în Kobe, a mobilizat membrii sai pentru a oferi servicii (inclusiv a pus la dispozitie un elicopter), lucru care a fost relatat pe larg in mass-media, spre deosebire de răspunsul mult mai lent al guvernului japonez in perioada unei situatii de dezastru. Din acest motiv, multe yakuza considera ca veniturile lor nu sunt altceva decat niste constrângeri binemeritate (shinogi), privindu-le ca pe niste taxe feudal-fiscale.
Yakuza este puternic implicata în industriile porno si cele conexe, cum ar fi contrabanda pornografica dinspre Europa şi America în Japonia. De asemenea, controleaza prostituţia în întreaga ţară.
În China, deoarece legea limitează numărul copiilor pe familie (doar 1) şi de preferinţă chinezii pastreaza baietii, yakuza cumpăra fetele nedorite pentru mai puţin de 5.000 dolari şi le pune să lucreze în mizu shōbai, ceea ce înseamnă “comert pe apă” , adica ofera nopti de divertisment oamenilor de afaceri. Yakuza mai controleaza baruri, cluburi de noapte si restaurante.
Filipine, este o altă sursă de femei tinere. Yakuza cumpara fete sărace de la sate, le aduc în Japonia, si, ca sa para respectabili, le promit locuri de muncă cu salarii bune. În schimb, ei le obliga sa devina prostituate şi stripere. Adesea fetele cad victime in mainile pestilor, deoarece câştiga din prostitutie mai mulţi bani decât ar putea castiga vreodată în Filipine.
Yakuza frecvent se angajeaza în extocari, modalitate originala japoneza cunoscuta sub numele de sōkaiya (総会屋). În esenţă, aceasta este o formă de protecţie specializata a rachetilor. În loc de a hartui întreprinderi mici, yakuza hartuieste direct acţionarii care se întâlnesc in sedintele marilor corporaţii. Ei pur şi simplu sperie ordinar acţionarii cu prezenţa lor, obţinand astfel dreptul de a participa la reuniune si de a achiziţiona un mic pachet de acţiuni.
De asemenea, se angajeaza în şantaje, obţinerea de informaţii jenante, incriminatoare despre o persoana importanta sau despre o companie, despre practicile acesteia sau despre liderii lor. Odată ce yakuza obţine un sprijin în aceste companii, va lucra pentru a proteja compania si a o scuti de astfel de scandaluri interne expuse publicului. Unele firme includ plati suplimentare pentru aceste servicii, sume ce se regasesc ca parte a bugetului anual.
Yakuza are o puternică influenţă în wrestlingul profesionist japonez sau in puroresu. Interesul lor este unul pur financiar.
Multe locuri folosite ca spatiu de lupte (Arene, stadioane etc) sunt deţinute de către Yakuza sau conectate la ea şi, ca atare, în momentul în care are loc o promovare, sunt folosite site-urile lor iar Yakuza primeste un procent din incasari. Rikidōzan, pionierul wrestlingului japonez, a fost ucis de către Yakuza.
Yakuza are legături si cu piaţa japoneză imobiliară dar şi cu cea bancara, prin intermediul jiageya (地上げ屋). Jiageya sunt specializati in a induce in eroare deţinătorii micilor imobile de a-si vinde proprietăţile astfel încât companiile sa poata efectua mari planuri de dezvoltare in zona.
Ca o chestiune de principiu, furtul nu este recunoscut ca fiind legitim in activitatea yakuzei. Acest lucru este în concordanţă cu ideea că activităţile lor sunt semi-deschise; furtul, prin definiţie, ar fi o activitate sub acoperire. Mai important, un astfel de act ar putea fi considerat o infracţiune de către comunitate. De aceea unele afaceri, cum ar fi activităţile de merchandising, camataria sau managementul caselor de jocuri de noroc sunt, de obicei, gestionate de non-membri yakuza care plătesc taxe de protecţie pentru activităţile lor.
Există mai multe dovezi ca Yakuza ar fi implicata si în criminalitatea internaţionala.
Kostas Varnalis (1884-1974) a fost romancier şi poet grec. Opera sa include: Lumina care arde (1922), Poemele scalvilor asediaţi (1927), şi Adevarata apologie a lui Socrate (1933)(o lucrare în proză).
Mi se pare un duel interesant si chiar daca se vrea a fi “Anti-Daca” finalul anuleaza antiteza 
))
ANTI – IF by Kostas Varnalis
If you can fool yourself when someone else hits you,
Pretending him a wise man and never you blame him;
If you don’t trust nobody and no one’s trusting you,
Forgive your sin is easy, but never others’ sins.
If you respite the evil no single moment and
You lie louder and louder when other people lie;
If you’re enjoying hitting the love with hate and though
Pretend to have a wise and even saint good side.
If you move like a worm and never fly with dreams,
And interest is always up to your highest aim;
If you leave the defeated for the winner all times,
Though both of them betraying is your standing desire.
If you can gain a thousand for every little gift
And mother land to play at cards is not a heavy act;
If you don’t pay a penny as duty you have made,
As for being you paid is always right and fair.
If you can urge your thinking and heart and even nerves,
Ill – old all them to make some new and evil acts;
And indecision bowing low deserves from you as serve,
When all bawl “Forward!” you’re the only crying “Back!”.
If you reject the evil no single time or plot
And in its shadow feel like in a saint life tree shade;
Yours will be whole Earth and all its gifts and mines,
You’ll be the first of masters, but never MAN, be sure!
Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare. (Langston Hughes)
