Concedierea colectiva reprezinta o disponibilizare masiva de personal dictata de motive economice sau din orice alte motive independente de persoana salariatului, cum ar fi: decesul angajatorului persoana fizica, dizolvarea angajatorului persoana juridica etc.si efectuata in decursul unei perioade determinate de timp. Se mai numeste disponibilizare.
Concedierea colectiva este reglementata prin art. 68 – 72 din Codul muncii.
Art. 68. Codul Muncii – Definiţia legală a concedierii colective
(1) Prin concediere colectivă se înţelege concedierea, într-o perioadă de 30 de zile calendaristice, din unul sau mai multe motive care nu ţin de persoana salariatului, a unui număr de:
a) cel puţin 10 salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi mai puţin de 100 de salariaţi;
b) cel puţin 10% din salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 100 de salariaţi, dar mai puţin de 300 de salariaţi;
c) cel puţin 30 de salariaţi, dacă angajatorul care disponibilizează are încadraţi cel puţin 300 de salariaţi.
(2) La stabilirea numărului efectiv de salariaţi concediaţi colectiv, potrivit alin. (1), se iau în calcul şi acei salariaţi cărora le-au încetat contractele individuale de muncă din iniţiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fără legătură cu persoana salariatului, cu condiţia existenţei a cel puţin 5 concedieri.
O concediere are caracter colectiv daca indeplineste conditiile (cumulative) prevazute in art.68 – 72 din Codul Muncii
Norma europeana aplicabila: Directiva Consiliului Europei nr. 98/59/CE privitoare la concedierea colectiva
Reglementarea interna: Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 55/2006 de modificare a Legii 53/2003 Codului Muncii
La stabilirea numarului efectiv de salariati concediati colectiv se iau in calcul si acei salariati carora le-au incetat contractele individuale de munca din initiativa angajatorului, din unul sau mai multe motive, fara legatura cu persoana salariatului, cu conditia existentei a cel putin 5 concedieri.
Disponibilizarea isi mentine caracterul colectiv chiar daca nu toti salariatii sunt concediati pentru acelasi motiv; pot fi invocate motive diferite atata timp cat acestea nu tin de persoana salariatului.
● Disponibilizarile sunt dispuse inauntrul unei perioade de 30 de zile.
● Angajatorul s-a consultat cu sindicatul cu privire la operarea disponibilizarilor.
●Angajatorul a furnizat inspectoratului teritorial de munca toate informatiile relevante privitoare la concedierea colectiva.
Consultarea cu sindicatul
Dupa luarea deciziei de concediere colectiva, angajatorul va incepe un proces, adesea anevoios, de comunicare cu sindicatul, respectiv cu reprezentantii sindicatului (daca nu exista sindicat in unitate). Consultarea cu sindicatul este bine sa inceapa mai inainte de luarea deciziei de disponibilizare. Liderul sindicatului sau (daca nu exista sindicat) reprezentantii salariatilor vor fi invitati sa ia parte la Adunarea generala in care se analizeaza posibilitatea operarii de concedieri colective.
Ei au aici un rol de observatori, cu drept de opinie, dar fara drept de vot. In procesul-verbal redactat cu acest prilej este bine sa mentionati expres prezenta reprezentantului sindical la sedinta. printre altele, sprijin pentru recalificarea sau reconversia profesionala a salariatilor concediati.
Potrivit art. 69 din Codul muncii, astfel cum a fost modificat in septembrie 2006, in cazul in care angajatorul intentioneaza sa efectueze concedieri colective, acesta are obligatia de a initia, in timp util si in scopul ajungerii la o intelegere, in conditiile prevazute de lege, consultari cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, cu privire cel putin la:
a) metodele si mijloacele de evitare a concedierilor colective;
b) metodele si mijloacele de reducere a numarului de salariati care vor fi concediati;
c) atenuarea consecintelor concedierii.
In perioada in care au loc aceste consultari, pentru a permite sindicatului sau reprezentantilor salariatilor sa formuleze propuneri in timp util, angajatorul are obligatia sa le furnizeze toate informatiile relevante si sa le notifice, in scris, urmatoarele:
a) numarul total si categoriile de salariati;
b) motivele care determina concedierea preconizata;
c) numarul si categoriile de salariati care vor fi afectati de concediere;
d) criteriile avute in vedere, potrivit legii si/sau contractelor colective de munca, pentru
stabilirea ordinii de prioritate la concediere;
e) masurile avute in vedere pentru limitarea numarului concedierilor;
f) masurile pentru atenuarea consecintelor concedierii si compensatiile ce urmeaza sa fie acordate salariatilor concediati, conform dispozitiilor legale si/sau contractului colectiv de munca aplicabil;
g) data de la care sau perioada in care vor avea loc concedierile;
h) termenul inauntrul caruia sindicatul sau, dupa caz, reprezentantii salariatilor pot face propuneri pentru evitarea ori diminuarea numarului salariatilor concediati.
Aceste obligatii de informare si consultare se mentin indiferent daca decizia care determina concedierile colective este luata de catre angajator sau de o intreprindere care detine controlul asupra angajatorului.
In situatia in care decizia care determina concedierile colective este luata de o intreprindere care detine controlul asupra angajatorului, acesta nu se poate prevala, in nerespectarea obligatiilor de informare si consultare a sindicatului, de faptul ca intreprinderea respectiva nu i-a furnizat informatiile necesare.
Astfel ca, daca pachetul majoritar de actiuni sau parti sociale este detinut de catre o alta companie, care decide operarea de disponibilizari, obligatia de informare si consultare este totusi a firmei angajatoare, care va trebui sa solicite si va obtine informatiile relevante, pentru a le transmite mai departe sindicatului.
Daca angajatorul se afla in procedura de insolventa, potrivit Legii nr. 85/2006 modif., el va purta intreaga raspundere a indeplinirii obligatiei de informare si consultare.
Notificarea concedierii colective se poate face potrivit urmatorului model:
Decizie concediere colectiva.pdf
Angajatorul are obligatia sa comunice o copie a notificarii inspectoratului teritorial de munca si agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca la aceeasi data la care a comunicat-o sindicatului sau, dupa caz, reprezentantilor salariatilor (cu 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere).
Notificarea trebuie sa cuprinda toate informatiile relevante cu privire la intentia de concediere colectiva, precum si rezultatele consultarilor cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor, in special:
- motivele concedierilor;
- numarul total al salariatilor;
- numarul salariatilor afectati de concediere;
- data de la care sau perioada in care vor avea loc aceste concedieri.
Precizari:
Sindicatul sau, dupa caz, reprezentantii salariatilor pot propune angajatorului masuri in vederea evitarii concedierilor ori diminuarii numarului salariatilor concediati, intr-un termen de 10 zile calendaristice de la data primirii notificarii.
Angajatorul are obligatia de a raspunde in scris si motivat la aceste propuneri, in termen de 5 zile calendaristice de la primirea acestora.
Sindicatul sau reprezentantii salariatilor pot transmite eventuale puncte de vedere inspectoratului teritorial de munca.
La solicitarea motivata a oricareia dintre parti, inspectoratul teritorial de munca, cu avizul agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca, poate dispune reducerea perioadei de 30 de zile dupa care se poate trece la operarea disponibilizarilor, fara a aduce atingere drepturilor individuale cu privire la perioada de preaviz.
Inspectoratul teritorial de munca are obligatia de a informa in timp util angajatorul si sindicatul sau pe reprezentantii salariatilor, dupa caz, asupra acestei reduceri de termen, precum si despre motivele care au stat la baza acestei decizii.
Rolul acestui termen de 30 de zile (sau, dupa cum am vazut, chiar mai putin), la sfarsitul caruia se vor putea opera disponibilizarile, este acela de a permite agentiei teritoriala de ocupare a fortei de munca sa caute solutii la problemele ridicate de concedierile colective preconizate si sa le comunice in timp util angajatorului si sindicatului ori, dupa caz, reprezentantilor salariatilor.
Constatand ca aceste solutii necesita timp, la solicitarea motivata a oricareia dintre parti, inspectoratul teritorial de munca, cu consultarea agentiei teritoriale de ocupare a fortei de munca, poate dispune amanarea momentului emiterii deciziilor de concediere cu maximum 10 zile calendaristice. Va lua aceasta decizie in cazul in care aspectele legate de concedierea colectiva avuta in vedere nu pot fi solutionate pana la data stabilita in notificarea de concediere colectiva ca fiind data emiterii deciziilor de concediere. Inspectoratul teritorial de munca are obligatia de a informa in scris angajatorul si sindicatul sau pe reprezentantii salariatilor, dupa caz, asupra amanarii momentului emiterii deciziilor de concediere, precum si despre motivele care au stat la baza acestei decizii, inainte de expirarea perioadei initiale.
Daca angajatorul nu isi indeplineste obligatiile prevazute de lege privind concedierea colectiva sau nu emite deciziile de concediere, salariatii isi vor putea reglementa situatia cu o anume dificultate prin inaintarea unor contestatii la Tribunal – sectia litigii de munca – potrivit Legii nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca coroborat cu prevederile Codului Muncii - model aici.
In cazul in care intervine falimentul unitatii angajatoare, trebuie mentionata prioritatea creantelor salariale in raport cu alte creante ale angajatorului.
Astfel, potrivit art. 123 din Legea nr. 85/2006 privind insolventa, publicata in Monitorul Oficial nr. 359 din 21 aprilie 2006, creantele vor fi platite, in caz de faliment, in urmatoarea ordine:
1) taxele, timbrele si orice alte cheltuieli aferente procedurii de declarare a falimentului;
2) creantele izvorate din raportul de munca;
3) creantele reprezentand creditele acordate de institutii de credit, dupa deschiderea procedurii;
4) creantele bugetare;
5) creantele reprezentand sumele datorate de catre debitor unor terti, in baza unor
obligatii de intretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;
6) creantele reprezentand credite bancare;
7) alte creante.
Emiterea deciziilor individuale de concediere
Salariatilor li se va preaviza, individual, concedierea, si abia dupa expirarea termenului de preaviz se vor putea emite deciziile de concediere.
Deciziile se emit pentru fiecare salariat disponibilizat in parte. Fiecare decizie va cuprinde toate elementele unei decizii de concediere si va respecta toate conditiile de comunicare, continut si forma.
Noi angajari
Angajatorul, in urma unei concedieri colective, nu va putea face noi angajari pe locurile de munca ale salariatilor concediati pe o perioada de 9 luni de la data concedierii acestora.
Reglementarea urmareste inlaturarea posibilitatii ca angajatorul sa fi dispus disponibilizarile fara a fi avut un motiv real si serios pentru aceasta.
Daca situatia economica se restabileste, astfel incat se poate relua activitatea mai devreme de 9 luni, angajatorul va putea face reangajari in urmatoarele conditii:
a) este obligat sa comunice intentia de a face reangajari mai intai salariatilor care au fost disponibilizati.
Comunicarea trebuie facuta in scris, prin posta, cu confirmare de primire, fiecarui fost salariat in parte si trebuie sa cuprinda modalitatea in care urmeaza sa-si exprime intentia de a se reincadra precum si faptul ca, la expirarea termenului de 10 zile, in absenta oricarui raspuns din partea destinatarului, angajatorul isi rezerva dreptul de a angaja orice alta persoana pe postul respectiv. Salariatii au la dispozitie 10 zile lucratoare pentru a-si exprima intentia de a se reincadra in unitate.
b) are obligatia de a angaja pe posturile reinfiintate, toti salariatii care fusesera disponibilizati si care si-au exprimat dorinta de a se reangaja in unitate, fara organizarea vreunui concurs in acest sens, impunerea vreunei perioade de proba sau de examen, deoarece un salariat disponibilizat are dreptul de a fi reincadrat in asemenea conditii atipice si nu poate fi refuzat.
c) pentru locurile ramase vacante – datorita lipsei de interes din partea salariatilor disponibilizati, se vor putea face noi angajari conform conditiilor si metodelor de verificare a aptitudinilor profesionale.
PLATILE COMPENSATORII SI ALTE FORME DE COMPENSATII
In cazul societatilor nationale, companiilor nationale, societatilor comerciale cu capital majoritar de stat, societatilor comerciale si regiilor autonome subordonate autoritatilor administratiei publice locale, concedierea colectiva se va desfasura conform OG nr. 8/2003 privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societati nationale, companii nationale si societati comerciale cu capital majoritar de stat, precum si a societatilor comerciale si regiilor autonome subordonate autoritatilor administratiei publice locale, publicata in Monitorul Oficial nr. 144 din 5 martie 2003.
Persoanele disponibilizate prin concedieri colective, ca urmare a restructurarii sau reorganizarii societatilor comerciale si regiilor autonome, beneficiaza de urmatoarele drepturi:
a) la momentul disponibilizarii, respectiv desfacerii contractului individual de munca, de o suma egala cu de doua ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului in care s-au facut disponibilizarile, comunicat de Institutul National de Statistica;
b) indemnizatia de somaj, stabilita potrivit reglementarilor legale in vigoare, precum si un venit lunar de completare.
In cazul in care persoanele disponibilizate beneficiaza si de plati compensatorii sau de alte forme de compensatii potrivit contractelor colective de munca, din bugetul asigurarilor pentru somaj se acorda venituri de completare pentru un numar de luni egal cu diferenta dintre perioada prevazuta in ordonanta si numarul de luni pentru care s-au acordat plati compensatorii. In lunile in care se acorda aceste plati compensatorii, plata indemnizatiei de somaj si a venitului lunar de completare se suspenda si se va relua in lunile in care aceste plati compensatorii nu se acorda.
Potrivit contractului colectiv de muncă unic la nivelul ramurii agriculturii, pisciculturii şi pescuitului pe anii 2008-2009, la art. 21 se prevede că “la desfacerea contractului individual de muncă din motive neimputabile salariatului, unitatea îi va acorda acestuia o compensaţie echivalentă cu 5 salarii medii pe unitate“.
Angajaţii din pielărie – încălţăminte au dreptul, potrivit contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, la o compensaţie bănească în funcţie de vechimea în muncă:
- două salarii medii nete negociate pe unitate pentru o vechime în muncă între 1 – 5 ani;
- trei salarii medii nete negociate pe unitate pentru o vechime în muncă între 5 – 15 ani;
- respectiv patru salarii medii nete negociate pe unitate pentru o vechime în muncă peste 15 ani.
Salariile cuvenite vor fi plătite lunar, în lunile următoare, începând cu prima lună după data desfacerii contractului individual de muncă.
In domeniul industriei textile şi a confecţiilor de îmbrăcăminte, angajaţii au dreptul, potrivit codului colectiv de la nivel de ramură:
- o “compensaţie de 100% din salariul lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi”
Salariaţii din domeniul industriei lemnului (exploatarea forestieră, prelucrarea primară a lemnului, fabricarea produselor stratificate din lemn, a altor produse din lemn şi alte activităţi industriale):
- o indemnizaţie de cel puţin un salariu de bază, dacă au o vechime în muncă de la 1 la 10 ani;
- cel puţin două salarii de bază, cu o vechime în muncă de peste 10 ani.
Prin contractul încheiat la nivelul ramurii industriei miniere şi geologiei, pentru perioada 2008 – 2012:
- trei salarii medii brute pe unitate pentru salariaţii cu o vechime în muncă de la 1 la 5 ani;
- pentru cei cu o vechime de la 5 la 15 ani sunt prevăzute şase salarii medii brute pe unitate;
- de la 15 la 25 ani se vor asigura nouă salarii medii brute pe unitate;
- peste 25 ani – douăsprezece salarii medii brute pe unitate.
Toate aceste prevederi sunt minimale. În realitate, numărul de salarii compensatorii pe care angajatorul are obligaţia să le asigure în cazul concedierilor colective ar trebui prevăzute în contractele colective la nivel de unitate sau în contractele individuale de muncă.
Prevederile contractelor la nivel de ramură cuprind drepturile minimale pe care le au angajaţii, respectiv obligaţiile minimale pe care le au angajatorii.
În aceste condiţii, contractele de la nivel de unitate pot să includă o paletă mult mai generoasă de drepturi către salariaţi în cazul concedierilor colective.