CEDO a condamnat Romania pentru motivarea precara a unei decizii penale

Romanii care sunt victime ale unor motivari superficiale, ale unor motivari in care nu se descriu situatiile de fapt, probele si rationamentele in baza carora au fost condamnati, trebuie sa stie ca li s-a incalcat dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si au dreptul de a se adresa Curtii de la Strasbourg .

Din cauza aglomerarii de dosare, ori mai grav, in situatiile in care asistam la executii la comanda, ce nu pot fi motivate convingator, in destule cazuri, anumiti judecatori uziteaza expresia de sorginte comunista ”Din inscrisurile aflate la dosar, coroborate cu… rezulta ca X a comis infractiunea de….” Cateva randuri, fara nicio argumentatie concreta, si intri la puscarie sau esti spoliat de drepturi. Asa considera unii judecatori sa se achite de obligatia de a-si motiva hotararile. Asemenea hotarari sunt profund ilegale, deoarece atat codul de procedura cat si CEDO obliga la motivarea detailata, astfel incat ele sa fie intelese si acceptate. Prin extenso, in acceptiunea CEDO, obligatia de motivare nu se refera doar la dosarele penale, ci si la cele civile. Publicam in continuarea argumentatiile din cauza “Dumitru vs. Romania”, pronuntata de CEDO de la Strasbourg la 1 iunie 2010, hotarare care nu a fost inca tradusa si publicata in Monitorul Oficial.

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

CAUZA DUMITRU c. ROMANIA

(Cerere nr. 4710/2004)

SENTINTA (fond)

STRASBOURG – 1 IUNIE 2O1O

„(…) In speta, Curtea observa ca reclamantul aduce in cauza sentinta pronuntata de Tribunalul judetean Arad. Prin aceasta hotarare, care este definitiva si irevocabila, reclamantul a fost condamnat, dupa ce a fost achitat de calomnie de catre tribunalul de prima instanta. Tribunalul judetean si-a motivat hotararea facand referire la prejudiciul adus demnitatii victimei si faptului ca anchetele penale nu confirmasera declaratiile reclamantului.

Daca este adevarat ca obligatia de a-si motiva deciziile pe care articolul 6.1 o impune instantelor, nu se poate interpreta ca o cerinta de raspuns detaliat la orice argument, trebuie recunoscut ca in speta, condamnand reclamantul, tribunalul judetean n-a oferit niciun motiv concret pentru a-si sustine concluzia. Astfel, nu s-a bazat deloc pe elementele materiale si constitutive de infractiune de calomnie si n-a facut nicio referire concreta la elementele de fapt care ar fi putut motiva concluzia de culpabilitate si caracterul public al faptelor refinute (a se vedea de asemenea, mutatis mutandis, Albina, .33, si Boldea, . 33, hotarari mentionate mai sus).

Avand in vedere precedentele, Curtea considera ca reclamantul are motive temeinice pentru a sustine ca hotararea tribunalului judetean Arad din data de 29 mai 2003 nu era suficient motivata, iar cauza sa, in procedura de calomniere indreptata impotriva sa, care s-a incheiat prin aceasta hotarare, nu a fost audiata in mod echitabil.

In consecinta s-a incalcat articolul 6.1 din Conventie referitor la acest aspect (…)

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, IN UNANIMITATE.

1. Declara cererea admisibila conform continutului extras din articolele 6.1 (absenta motivarii sentintei tribunalului) si 10 din Conventie si din articolul 1, al Protocolului nr. 1 din Conventie, si inadmisibila pentru excedent;

2. Sustine ca s-a incalcat articolul 6.1 din Conventie

3. Sustine ca s-a incalcat articolul 10 din Conventie

4. Sustine ca s-a incalcat articolul 1 al Protocolului nr. 1 din Conventie

5. Sustine ca problema aplicarii articolului 41 din Conventie nu se regaseste in caz; in consecinta:

a) o rezerva in intregime;

b) invita Guvernul si reclamantul sa ii adreseze in scris, in termen de sase luni din ziua in care hotararea va fi definitiva in baza articolului 44.2 din Conventie, observatiile lor privind aceasta problema si mai ales sa ii aduca la cunostinta orice acord pe care l-ar putea incheia;

c) rezerva procedura ulterioara si delega presedintelui camerei sarcina de a o stabili la nevoie.

Intocmita in limba franceza, apoi comunicata la data de 1 iunie 2010”.

Sursa: Lumea Justitiei