Fie ca primavara sa-ti patrunda in suflet, sa-ti incalzeasca inima si sa te umple de bucurie!
Iti doresc o o primavara a iubirii si un timp al implinirii…
Arhive
All posts for the month februarie, 2011
Opinia Conf. univ. dr. Dumitru Borţun (sociolog) despre fenomenul “Bercea Mondial”
Bercea Mondial este simptomul unei boli generalizate din sistemul politic, administrativ şi juridic. Toate aceste instituţii sunt infestate, chiar dacă la nivel vizibil sunt independente şi funcţionează. La nivel invizibil, există de fapt o colaborare între grupurile de interese din acestea trei. Astfel, ne aflăm aproape în falimentul statalităţii. Pentru că un stat în care interlopii ajung să cumpere influenţă politică şi juridică este un stat aproape în faliment. Şi asta nu se întâmplă de ieri, de azi, ci din anii ’90.
Bercea Mondial este un baron local în sens mafiot, un simptom al evului mediu întârziat. Este un fel de senior care dictează asupra celorlalţi, deşi de fapt este un troglodit, care se şi mândreşte cu statutul lui.
Puterea lui simbolică impresionează, intimidează, inhibă. Şi pe omul de rând, dar şi pe omul din administraţie sau din justiţie. Şi asta pentru că trăim într-o societate în care normele legale nu sunt aplicate în mod egal şi permit cumpărarea de decizie morală şi judiciară. Lipsa conştiinţei morale permite asocierea unor oameni din justiţie, politică sau din administraţie cu astfel de personaje. Noi nu plecăm de la valori morale, ci de la interese imediate.
Bravăm, ţepuim, parvenim, ne arătăm puterea prin nişte infantilisme de fapt. Din cauza unor astfel de personaje am ajuns la stadiul în care naturalizăm furtul: toţi minţim, toţi furăm, nu este nimic neobişnuit în asta. Este, dacă vreţi, o oglindă a cazului Fane Spoitoru. Şi cine ştie câţi interlopi dintr-aceştia mai sunt. El, ca şi Fane Spoitoru, este doar un simptom al unei boli generalizate a statului.
Procurorul general al României, Codruţa Kovesi, a explicat pentru Gândul care este procedura urmată, de regulă, de procurori în cazurile în care inculpaţii au dobândit averi impresionante din mită precum şi în cazurile în care aceştia îşi ascund averile sau le pun pe numele altor persoane.
• “Potrivit Codului de procedură, se pot lua măsuri asiguratorii pe bunurile învinuiţilor sau inculpaţilor. În plus, potrivit dispoziţiilor din legile speciale (când este vorba de infracţiuni de corupţie, abuz în serviciu, crimă organizată), se pot pune măsuri asiguratorii şi pe bunurile – mobile şi imobile – care nu aparţin învinuiţilor sau inculpaţilor, dacă se face dovada că banii provin din săvârşirea de infracţiuni. Situaţia este foarte dificilă pentru procurori atunci când inculpaţii au cumpărat case sau alte bunuri pe numele altor persoane, membri ai familiei sau cunoştinţe. Trebuie să demonstrăm că banii cu care au fost achiziţionate aceste bunuri provin din săvârşirea unor infracţiuni. Suntem obligaţi să demonstrăm acest lucru pentru că există prezumţia de obţinere licită a averii, prevăzută de Constituţie. În Anglia, spre exemplu, este exact invers, sarcina probei revine celui care este cercetat, el trebuie să dovedească că a avut bani cinstiţi pentru a achiziţiona un bun”.
“Dacă un inculpat a cumpărat mai multe proprietăţi pe numele unei bunicuţe, nu ai ce face. Este protejată de prezumţia de care v-am vorbit anterior. Până nu se modifică Constituţia, nu avem ce face, nu poate fi promovată nicio lege care să îl oblige pe cel anchetat să dovedească faptul că banii provin dintr-o sursă licită. Trebuie ca procurorul să dovedească faptul că banii provin din săvârşirea unei infracţiuni”.
Dar de fosta Lege 18 din 1868 privind controlul provenientei unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobindite in mod licit, n-ati auzit? Cum puteti sustine asemenea aberatii? De ce nu ati propus reintroducerea legii ilicitului in forma in care a fost reglementata pe vremea comunistilor? Pretindeti modificarea Constitutiei pentru a cuprinde si prevederi referitoare la fapte de coruptie si/sau ilicite? Incredibil!!!!
Inca de la articolul 1 al legii respective se prevedea ca: “Poate fi supusa controlului, in conditiile prezentei legi, provenienta bunurilor oricarei persoane fizice, daca sint date sau indicii ca exista o vadita disproportie intre valoarea bunurilor acesteia si veniturile sale si nu se justifica dobindirea licita a bunurilor.
Controlul priveste bunurile dobindite dupa data de 1 ianuarie 1962, atit cele existente in patrimoniul persoanei in cauza, cit si cele instrainate cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.”
Pentru asemenea infractiuni concrete Dvs. considerati ca este necesara MODIFICAREA CONSTITUTIEI? Fara cuvinte! Sunteti un exemplu de “profesionalism” specific institutiilor din Romania!
Umorul negru al dlui Franks descrie realitatea!
Nu credeam că parabola folosită de mine chiar în acest cotidian spre a sugera rezultatele programului FMI pentru România („Operaţia reuşită: pacientul mort”, vezi articolul exact cu acest titlu din RL/10 noiembrie 2010) va ajunge să fie utilizată tocmai de artizanul acestui program, dl Jeffrey Franks, pentru a descrie situaţia în care se găseşte economia din România, la începutul anului 2011 şi după doi ani de derulare a acordului cu FMI. Eu am folosit ironia parabolei, cu adresă directă la conţinutul reţetelor FMI. Dl Franks, care evident nu putea face aşa ceva, a întors-o ca la Ploieşti! Dar amar! Amar de tot! Domnia sa a considerat chiar o reuşită operaţia. Probabil pentru că a făcut-o domnia sa! La fel a considerat domnia sa şi stabilitatea economică pe care consideră că România a obţinut-o. Dar, pentru că semne de viaţă economia nu prea dă, domnia sa s-a gândit probabil că ar putea fi spiritual amintind de bancul cu pacientul mort. A dat-o însă cu bâta în baltă, pentru că pacientul chiar este aproape mort! Şi se îndreaptă rapid spre extincţie economică.
În orice caz, în calitate de doctor-şef al operaţiei, trebuie, pentru a recurge la parabola pacientului mort, ori să ai un tupeu fără seamăn, ori să te simţi atât de tare în poziţia de stăpân încât să fii convins că nu rişti ca sclavii din subordine să-ţi dea un şut în fund. Gluma sordidă a dlui Franks spune multe despre relaţiile FMI-România şi despre gradul la care a ajuns în România servitutea faţă de capitalul străin!
În aceiaşi termeni se pune şi regretul declarat al dlui Franks că programul FMI n-a adus creşterea economică prognozată de dânsul, economia continuând să dea înapoi. Regret?! Ori eşti slab cu duhul într-ale economiei şi crezi că un program numai şi numai de tăieri de salarii şi alocaţii sociale şi de majorări de impozite putea aduce şi altceva decât căderi ale economiei, ori te consideri atât de stăpân peste muritorii de rând încăt îi poţi sfida oferindu-le, în loc de scuze, regretele tale regeşti. Varianta a doua este mult mai probabilă, căci şi Grivei ştia ce va ieşi din programul FMI care urmărea să-i „scoată” pe unii pe seama celor mulţi şi proşti!
Să nu trecem cumva cu vederea recursul dlui Franks la umorul grosier, ci să ne îngrozim, căci acest recurs arată cum nu se poate mai bine că dl Franks este pus pe rele în privinţa României. A pus el pe butuci Argentina, darămite biata Românie! Acest recurs la cinism şi umor negru este comportamentul tipic al stăpânului pe deplin satisfăcut de îndeplinirea misiunii pe care şi-a propus-o. Să fie clar, aşa cum am spus încă de la început, programul FMI pentru România nu şi-a propus scoaterea din criză a României şi cu atât mai puţin orientarea acesteia spre dezvoltare, ci aducerea din afară de către statul român la dispoziţia băncilor şi firmelor nebancare străine din România a finanţării pe care, în contextul crizei, acestea o pierduseră chiar din partea mamelor lor din Occident. Şi, din acest punct de vedere, programul FMI a fost o deplină reuşită. Cu alte cuvinte, statul a fost pus să înlocuiască finanţarea privată care ar fi trebuit să vină în contul plăţii datoriilor îndeosebi pe termen scurt ale firmelor străine. Rezultatul: datoria externă creşte de-acum pe seama sporirii îndatorării statului (care în privinţa cu pricina n-are nici o vină), iar datoria internă creşte tot pe seama sporirii îndatorării statului, evident către băncile străine! Statul se îndatorează extern pentru a plăti datoriile firmelor străine şi se îndatorează şi intern pentru a-şi putea plăti îndatorarea externă. Se evidenţiază lesne din acest mecanism că îndatorarea externă care trece în contul ţării nu se mai poate converti în îndatorare internă pentru creştere economică, bună sau rea, sănătoasă sau nesănătoasă! Băncile străine din România pot prospera fără economie! Evident, însă, acest lucru nu se poate petrece decât pasager. Până când economia va fi înmormântată definitiv. Fără vreo glumă, dl Franks are dreptate: pacientul este ca şi mort!
Autor: Ilie Serbanescu
PDL s-a făcut de Păsat!
Suntem în plină campanie anti-corupție. Vuiesc zilnic elicopterele pline cu vameși șpăgari. Dar tot vuietul s-a cam fâsâit azi, când deputații PDL au interzis arestarea preventiva a colegului lor Pasat (un băiat acuzat de șantaj). Toata campania de imagine a guvernului (aia, “Cu vămile curate”) a primit un pumn in gura. Iar pumnul si l-a dat chiar guvernul. Cam ridicol…
De ce au făcut-o? de ce au votat așa deputații PDL? Oare se simt cu musca pe căciula? Cui ii mai pasa? Daca mă întrebați pe mine, da, evident: Parlamentul român e plin de infractori. Știm cu toții. De asta ii si înjura lumea pe toți. Iar in cazul unei explozii sociale, de asta o sa si fie omorâți la grămada. Nimănui n-o sa-i pese de…culoarea politica! “Toți sunt niște nenorociți, maica”!
Așa ca adevărata întrebare este: de ce trebuie niște nenorociți sa aibă imunitate in fata justiției? De ce trebuie justiția sa ceara voie politicos unor infractori sa-i aresteze? Sau sa-i percheziționeze?
Uniunea Europeană are tot dreptul să ne dea afară.
Pentru poporul român era de multa vreme o certitudine ca politicienii sunt niște nemernici. Ce s-a întâmplat azi e doar o confirmare. Sa n-aveți impresia ca românii sunt foarte afectați de “cazul” Pasat.
In schimb de bătaia de joc din justiție, românii sunt foarte afectați. Faptul ca tribunalele sunt o bătaie de joc, asta ii afectează cu adevărat. Faptul ca unii cetățeni au mai multe drepturi in fata legii decât alții, asta din nou ii afectează. Cum sa nu te afecteze când știi ca, pentru exact aceeași acuzație, pe tine statul te “saltă” fără probleme, in timp ce un parlamentar continua liniștit sa se plimbe cu Mercedesul (plătit, culmea, tot de stat).
Mizeria din justiție le afectează siguranța, le afectează chiar si banii din buzunar. Pentru ca nu exista comerț liber si economie capitalista fără legi egale.
Franța si Germania ne-au dat afara din Schengen pe motiv de corupție si de justiție incompetenta? Pai 99% dintre români sunt de aceeași părere cu Franța si Germania!
Păsat e doar un gunoi. Sistemul e de vină!
Sistemul trebuie distrus. Sistemul îi apără și pe mafioții din vamă, și pe cei din Poliție, și pe Păsat. Așa zisa democrație parlamentară e o bătaie de joc în România. Parlamentară o fi ea, dar democrație sigur nu e! Dacă în noaptea asta, toți parlamentarii ar fi strânși in Casa Poporului, iar Casa Poporului ar fi incendiată, poporul român n-ar pierde absolut nimic.
Ce-i aia “imunitate parlamentară”? Cum adică, să ceri voie Parlamentului să bagi în pușcărie un parlamentar hoț? Da’ ce, e Dumnezeu? Toate astea trebuie sa dispară.
România este cea mai coruptă țară din Uniunea Europeană. Franța și Germania au dreptate: lupta împotriva corupției e vitală. Dacă nu își rezolvă problemele, România riscă să dispară ca stat în câțiva ani. Nu ne mai permitem sa ne încurcăm în legișoare si regulamentuțe, și să-i lăsăm pe nemernicii care au condus țara 20 de ani, să scape și să ne râdă în nas.
Ce merită cu adevărat Păsat și ăștia care au votat să-l scape? Simplu: luați de ceafă, târâți în piața Unirii și împușcați în cap. Cu tot cu imunitatea lor parlamentară! A, nu e destulă justiție? Nici o problemă: alegeți 12 români la întâmplare, din orice sat și oraș. Pariez că toți or să fie de acord!
Și mai pariez că judecata lor n-o să dureze mai mult de-o jumătate de oră.
Procurorii anticoruptie au trimis in judecata o avocata din cadrul UNBR – Baroul Bucuresti, dupa ce a cerut 100.000 de euro de la doua persoane pentru a interveni la functionari din cadrul PMB, pentru solutionarea unui dosar privind un titlu de proprietate pe Legea 10 din 2001.
Potrivit sursei citate, Maria Cristina Mitu este acuzata de trafic de influenta si fals in inscrisuri sub semnatura privata in scopul ascunderii infractiunii de trafic de influenta. In acelasi dosar a fost trimis in judecata si Mircea Dan Radu Sterescu, acuzat de cumparare de influenta, informeaza DNA.
In rechizitoriul intocmit, procurorii arata ca, in cursul anului 2009, avocata a pretins si primit de la Sterescu si de la o alta persoana, denuntatoare in cauza, 100.000 de euro, in trei transe, sustinand ca va interveni pe langa functionarii din cadrul Primariei Municipiului Bucuresti in vederea solutionarii in mod favorabil a unui dosar avand ca obiect obtinerea titlului de proprietate si a despagubirilor prevazute de lege pentru un teren situat in Bucuresti.
La data la care a cerut suma de 100.000 de euro, pentru a intari convingerea ca banii pretinsi vor fi dati functionarilor din cadrul Primariei Municipiului Bucuresti in vederea solutionarii dosarului avand ca obiect restituirea terenului in baza Legii nr. 10/2001 si, totodata, pentru a da o aparenta de legalitate demersurilor sale, Maria Cristina Mitu a fabricat un inscris in care mentiona ca cei doi cumparatori de influenta, in calitate de mandanti, au hotarat plata catre ea, in calitate de mandatar, a sumei de 100.000 de euro, inscris pe care, pe 4 noiembrie 2010, l-a folosit in fata organelor de urmarire penala, in scopul ascunderii savarsirii infractiunii de trafic de influenta.
Dosarul a fost inaintat spre judecare la Curtea de Apel Bucuresti.
Legendarul chitarist rock Gary Moore a murit, duminicã, 6 februarie 2011, la vârsta de 58 de ani, informeazã site-ul bbc.co.uk. Moore a fost chitaristul trupei Thin Lizzy, având de asemenea o carieră solo foarte apreciată. De altfel, managerul trupei Thin Lizzy, Adam Parsons, a declarat pentru BBC că artistul a murit la primele ore ale zilei de duminică.
Potrivit presei străine, artistul a murit în somn, într-un hotel din Spania.
Gary Moore a susţinut un concert în România, anul trecut, în cadrul Ciuc Summer Fest, ce a avut loc la Bucureşti, în iulie 2010.
Gary Moore, pe numele său adevărat Robert William Moore, şi-a început cariera muzicală în anii ’60 şi a evoluat de-a lungul timpului alături de artişti precum Thin Lizzy, B.B. King, Colosseum II, Greg Lake sau trupa de blues-rock Skid Row, precum şi Albert Collins, Jim Capaldi, The Beach Boys, Gary Husband, Ozzy Osbourne sau Andrew Lloyd Webber. Portofoliul său a fost completat şi de o complexă carieră solo. A debutat în 1973, odată cu lansarea albumului “Grinding Stone”, iar câţiva ani mai târziu, în 1978, a revenit în atenţia criticilor de specialitate cu albumul “Parisienne Walkways”, realizat în colaborare cu Phil Lynott, care i-a propulsat pe primele poziţii din UK Singles Chart. La scurt timp a urmat albumul “Thin Lizzy”.
Piese precum “Parisienne Walkways”, “Out in the Fields”, “Empty Rooms”, “Over the Hills and Far Away”, “Wild Frontier”, “Friday on My Mind”, “After the War”, “Still Got the Blues (For You)”, “Cold Day in Hell” sau “Story of the Blues” au făcut istorie în interpretarea lui Gary Moore, artistul fiind considerat unul dintre cei mai talentaţi chitarişti ai tuturor timpurilor.
RIP, Garry. Pentru mine ai fost gura de oxigen atunci cand ma aflam in durere. Nu mai am cuvinte. Sunt de prisos. Tu nu ai murit ci ai ramas lumina si sunet de chitara!
Dialectica hegeliană, prezinta trei metode/etape de dezvoltare dialectică:
- o teză – generatoare de reacţie;
- o antiteză – care contrazice sau neagă teza
- şi tensiunea dintre cele două fiind rezolvata prin intermediul unei sinteze.
Deşi acest model este deseori numit după Hegel, el nu l-a folosit niciodată ca formulare specifica. Hegel atribuie terminologia lui Kant.
Dialectica este, cum sustine Hegel, o metoda care admite, in mod constitutiv, contraditia.
Rationamentul lui Hegel este urmatorul: Lumea poseda rationalitate, o ordine, un mod ordonat de a fi. Ea nu este o ingramadire haotica de obiecte. Ea este in permanenta miscare si dezvoltare. Totul este dat de la bun inceput. Totul are o finalitate.
Termenul de dialectica hegeliana indică menţinerea partii utile a unei idei, lucru, societate, etc. simultan cu deplasarea ei dincolo de limitările sale.
In conformitate cu principiile dialecticii hegeliene, politicile actuale se straduiesc sa creeze o problema generatoare de reactie urmata de implementarea unei solutii premeditate. Atacul inscenat de americani pe 9/11 (World Trade Center), “justifica” declansarea de razboaie (Irak, Afganistan) si minimalizeaza incredibil libertatile omului pe plan mondial in numele sigurantei nationale, mondiale, a antiterorismului si a controlului individual de orice tip. Apare sistemul BIG Brother si cumplitul Patriot Act care in fapt era un document conceput anterior evenimentelor insa se astepta motivatia solida pentru a fi semnat si implementat! Lumea trebuia sa-l perceapa ca fiind oportun, real, credibil si iminent!!!! Prin aceasta manipulare crasa la nivel politic, noi, cetatenii obisnuiti ai planetei, privim cum se pravale lumea si cum ne dispar rand pe rand toate libertatile castigate in sute de ani. Nu cracnim ci acceptam! De ce? Pentru ca ni s-a infatisat in toata splendoarea dusmanul perfect al tuturor: TERORISTUL! Acest inamic invizibil, criminal, odios, neprevazut care ne pandeste la tot pasul. Teroristul invizibil care (teoretic) se poate afla dupa orice colt, poate dormita in orice prieten, coleg, vecin…
In acelasi context se regasesc si masurile premeditate referitoare la Codex Alimentarius, pandemii, epidemii, gripe aviare/porcine, cardurile cu cipuri, pasapoartele biometrice, cardurile de sanatate etc. Wikileaks-ul lui Julian Assange detine rolul tezei generatoare de reactii (antiteze) creand tensiuni majore intre cele doua si va conduce la majore interdictii privind utilizarea Internetului. Totul va fi controlat iar noi, din fiinte umane iubitoare de libertati si drepturi am ajuns niste bieti cobai in custi …
Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare. (Langston Hughes)
