„Rugaciunea unui Judecător“ este unul dintre pandectele din Codul Iustinianus. Cati judecatori se roaga astfel sau cati gandesc in singuratate la importanta morala, fizica, psihica si sociala a deciziilor lor?
„Doamne, eu sunt unica fiinta de pe lume careia tu i-ai dat o particica din atotputernicia ta: putere de a condamna sau achita pe semenii mei.
In fata mea persoanele se inclina; la cuvantul meu, ele alearga, la vorbele mele, ele asculta: poruncilor mele ele se supun, la sfaturile mele ele se impaca, se despart sau isi parasesc bunurile lor.
La semnul meu, usile inchisorilor se inchid in urma condamnatului, sau se deschid pentru libertate. Sentinta mea poate schimba saracia in belsug si bogatia in mizerie. De hotararea mea depinde destinul multor vieti. Intelepti sau ignoranti, bogati sau saraci, barbati sau femei, cei care se vor naste, copiii, tinerii, nebunii si muribunzii, toti sunt supusi, de la nastere si pana la moarte, legii pe care eu o reprezint si justitiei pe care eu o simbolizez.
Ce grea si teribila povara ai pus, Doamne pe umerii mei!
Ajuta-ma Doamne ca eu sa fiu vrednic de aceasta inalta misiune! Maretia acestui oficiu sa nu ma ispiteasca. Orgoliul sau mandria sa nu ma incante, si maririle desarte sa nu ma incurajeze. Unge, Doamne, mainile mele, incununeaza fruntea mea, o Duh al meu, pentru ca sa fiu ministrul dreptatii pe care tu ai creat-o pentru societatea oamenilor. Fa din toga mea o manta incoruptibila!
Pana mea sa nu fie un pumnal care raneste, ci sageata care indica traiectoria Legii, pe drumul Justitiei. Ajuta-ma, Doamne! Fa-ma ca sa fiu drept si hotarat, cinstit si curat, moderat si bland, deschis si umilit. Sa fiu necrutator fata de greseli, dar intelegator cu cei care gresesc. Prieten al Adevarului si ghid pentru cei care il cauta. Sa fiu cel care aplica legea, dar inainte de toate, acela care o implineste. Nu-mi permite niciodata sa-mi spal mainile, ca Pilat, in fata nevinovatiei si nici sa arunc, ca Irod, pe umerii celui batjocorit, haina de rusine. Sa nu ma tem de Cezar, de imparat, si nici de frica lui sa intreb poporul: Baraba sau Isus?
Verdictul (hotararea) mea sa nu fie o anatema dureroasa, ci un mesaj care regenereaza, un cuvant care reconforteaza, lumina care clarifica, apa care spala, samanta care incolteste, floarea care tasneste din amaraciunea unei inimi umane. Sentinta mea sa poata aduce usurare celui mahnit si curaj celui persecutat. Ea sa sece lacrimile vaduvei si sa inceteze plansul orfanilor. Iar cand vor trece prin fata scaunului de judecata pe care eu sed, zdrentarosii, mizerabilii, dezmostenitii, fara credinta si fara nici o speranta in oameni, calcati in picioare, alungati, chinuiti, a caror gura saliveaza, fara a avea paine ca sa manance, a caror fata se spala cu lacrimi de durere, de umilinta si de dispret. Ajuta-ma, Doamne sa alin foamea si sa astampar setea lor dupa dreptate. Ajuta-ma, Doamne!
Cand momente din viata mea vor fi umbrite, cand spini si palamida imi vor rani picioarele, cand rautatea oamenilor va fi mare, cand flacarile urii se vor aprinde si pumnul se va ridica sa loveasca; cand machiavelismul si inselaciunea se vor introduce in locul Binelui si vor rasturna legile ratiunii; cand ispita va intuneca gandirea mea si va tulbura simturile mele, ajuta-ma Doamne!
Cand ma voi framanta in nesiguranta, lumineaza-mi mintea, cand voi ezita sa iau o hotarare, insufleteste-ma, cand voi fi descurajat, intareste-ma, cand voi cadea, ridica-ma!
Si, in sfarsit, cand voi muri intr-o zi, va trebui sa apar in Augusta ta fata, pentru ultima judecata, priveste cu mila spre mine. Pronunta, Doamne, Sentinta Ta! Judeca-ma ca Dumnezeu. Eu am judecat ca om”.
Un judecator nu e conditionat de religie pentru a gandi si judeca impartial cauzele in care este desemnat. Sunt suficiente inalta moralitate si profesionalismul – dar cum la noi moralitatea n-are nici o legatura cu statutul judecatorilor (asa ne-a declarat d-na Pivniceru!) iar profesionalismul il intalnim din ce in ce mai rar, concluzionez ca putini practicanti urmeaza ruga gandita si scrisa de Iustinian ((imparat bizantin – 527-565 – in timpul domniei lui s-a codificat dreptul civil roman, a pus bazele jurisprudentei romane si a fost cel mai longeviv cod din intreaga lume)!


Snake!
Daca ar vedea Iustinian cum sunt “aplicate” principiile lui in Romania si-ar smulge parul din cap.
Sunt convins ca amintirea lui Iustinian este odioasa juzilor nostri de azi asa cum este odioasa amintirea lui Iulian Filozoful(alt imparat roman) popimii noastre. Am amintit doua categorii care dupa 1990 au contribuit din greu la marasmul moral in care se zbate azi Romania!
Mi-a plăcut şi mie mult de tot această Rugăciune.
Nu cred că există astăzi judecători care să-şi facă procese de conştiinţă.
În oraşul nostru trăieşte în mare modestie, într-un apartament, o doamnă judecător ieşită la pensie. Merge la piaţă, o întâlnesc prin oraş pentru că nu a avut niciodată maşină.
De câte ori o văd, mă întreb ce simte când vede în jurul dânsei atâta opulenţă la magistraţi. Oraşul fiind mic, aproape că se şi află cât este preţul la judecător, la procuror.
@ dictaturajustitiei
iti zic eu ce crede – cunoscand la randul meu un ex-procuror sef de la Parchetul General, actualmente pensionar – SILA si SCARBA! Procurorul mi-a spus aproape sfasiat de durere ca ceea ce vede in jur de ani de zile nu mai are nici o legatura cu justitia, cu profesia, cu morala, cu demnitatea de magistrat. Era multumit ca a iesit la pensie inainte de vedea cum si in ce fel se prostitueaza corpul magistratilor! in plus, doarme linistit si isi vede mai departe de viata lui de pensionar. nu se teme de trecut, n-are ce sa-si reproseze si ce e mai trist e ca nu crede absolut de loc in vreo schimbare benefica in viitorii zeci de ani. citez aproximativ: “acum sunt astia, dupa care vin copiii si pilele lor (ca numai ei mai apuca un loc in magistratura). ce pot invata progeniturile de la batranii magistrati? cum sa fure? cum sa ia mita? cum sa dea mana cu interlopii sau politicienii? unde sunt modelele de alta data? cand eram tanar, priveam cu adanc respect la cei in varsta de la care am invatat meserie. astazi sunt aproape toti niste haimanale cu diplome al caror loc ar fi dupa gratii nu in complete de judecata care sa decida soarta unora si altora!!!”
@ Ghita
Ce reprezinta judecatorul roman? Paznicul la groapa de gunoi a societatii. Paznicul care are la randul lui sef si care nu face altceva decat sa execute ordinele venite de la gunoierul sef!