Imunitatea – un nou bun comun dobandit in urma casatoriei conform afirmatiilor facute de judecatorul Barsan de la CEDO!!!!

Gabriela Bîrsan susţine că soţul său, judecătorul CEDO Corneliu Bîrsan, are statut de diplomat şi nu i se pot percheziţiona proprietăţile.

Imunitate diplomatică este o formă de imunitate juridică incheiata la nivel politic între guvernele a doua sau mai multe state care garantează faptul că diplomaţii pot locui si circula în siguranţă pe teritoriul statului gazda şi nu vor fi subiecti in procese civile sau penale  în conformitate cu legislaţia ţării gazdă.

Daca diplomatul a comis o infractiune ce nu are legatura cu serviciul, autoritatile competente pot solicita tarii de origine ridicarea imunitatii  pentru a fi cercetat. In speta, dl.judecator Barsan n-a comis nici o infractiune iar sotia dumnealui NU beneficiaza de nici un fel de imunitate diplomatica atata vreme cat locuieste si presteaza ca judecator in Romania!!!

In conformitate art.2 din Acordul european privind persoanele participante la proceduri in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului (ratificat de Romania prin Legea 33/1999), judecatorii CEDO beneficiaza de imunitate de jurisdictie cu privire la declaratiile lor (orale sau scrise) facute in fata Curtii, precum si cu privire la alte mijloace de proba supuse Curtii.

Aceasta imunitate NU se aplica in cazul comunicarii in afara Curtii. Curtea Europeana poate si are dreptul sa ridice la cerere sau din oficiu imunitatea judecatorului pentru a NU obstructiona activitatea justitiei! Problema e ca judecatorul Barsan NU e suspectat de nici o infractiune, dar… s-a bagat ca musca-n lapte sa-si apere sotia si sa invoce tot felul de acte normative si tratate internationale care, din pacate, n-au nici o legatura cu fondul cauzei. Daca tacea, filosof ramanea… asa… e posibil sa asistam la niste repercusiuni nu tocmai placute! Si cand ne gandim ca nu era un simplu judecator in tara ci un ditamai judecatorul la Curtea Europeana a Drepturilor Omului!!!

Principalelor imunităţi şi privilegii diplomatice acceptate de către statele semnatare ale Conventiei de la Viena reflectă necesitatea de a se asigura prin acestea independenţa totală a diplomaţilor faţă de autoritatea statului acreditar:

• imunitatea de jurisdicţie penală, civilă, administrativă
• imunitatea de executare a misiunii dipomatice şi a agentului diplomatic;
• inviolabilitatea localurilor misiunii diplomatice, a bunurilor acesteia şi a arhivelor;
• inviolabilitatea personală a agentului diplomatic, a reşedinţei şi a bunurilor sale;
• libertatea de comunicare;
• libertatea de mişcare;
• scutirea de obligaţia de a face depoziţie sau de a îndeplini rolul de expert;
• scutirea de la obligaţiile din domeniul asigurărilor sociale;
• folosirea drapelului şi a emblemei naţionale;
• procurarea de localuri pentru misiune şi locuinţe pentru membrii acesteia.

Dispozitiile art.31 referitor la “Inviolabilitatea localurilor consulare” din Conventia de la Viena cu privire la relatiile consulare, stipuleaza ca:
“1. Localurile consulare sint inviolabile in masura prevazuta in prezentul articol.
2. Autoritatile statului de resedinta nu pot patrunde in partea localurilor consulare pe care postul consular o foloseste exclusiv pentru nevoile muncii sale, decit cu consimtamintul sefului postului consular, al persoanei desemnate de acesta sau al sefului misiunii diplomatice a statului trimitator. Totusi, consimtamintul sefului postului consular poate fi considerat ca obtinut in caz de incendiu sau de alt sinistru care cere masuri de protectie imediata.
3. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 din prezentul articol, statul de resedinta are obligatia speciala de a lua orice masuri necesare pentru a impiedica violarea sau deteriorarea localurilor consulare si pentru a impiedica tulburarea linistii. postului consular sau atingerea demnitatii sale.
4. Localurile consulare, mobilierul lor si bunurile postului consular, ca si mijloacele sale de transport, nu pot face obiectul vreunei forme de rechizitie in scopuri de aparare nationala sau de utilitate publica. in cazul cind o expropriere ar fi necesara in aceste scopuri, vor fi luate toate masurile corespunzatoare pentru a evita impiedicarea exercitarii functiilor consulare, si statului trimitator ii va fi varsata o indemnizatie prompta, adecvata si efectiva.

Articolul 40 – Protectia functionarilor consulari
Statul de resedinta va trata pe functionarii consulari cu respectul cuvenit si va lua toate masurile necesare pentru a impiedica orice atingere adusa persoanei, libertatii si demnitatii lor.

Art.51 alin2. Membrii familiei unui membru al postului consular care locuiesc impreuna cu el, precum si membrii personalului sau particular, beneficiaza de privilegiile si imunitatile prevazute in prezenta Conventie (…).”

Fata de prevederile legale susmentionate, imunitatea dlui judecator Barsan opereaza doar pe teritoriul Frantei nu si pe teritoriul Romaniei, or perchezitia dispusa conform procedurii, s-a efectuat in resedintele familiei Barsan din tara intrucat sotia acestuia – judecatoarea Gabriela Barsan – este cercetata intr-un caz de coruptie!!!

Sotii Barsan au început o campanie de blocare a anchetei în dosarul „Mită la Curtea Supremă”, incalcand si ignorand complet (cu intentie sau din necunoastere) pana si cele mai elementare chestiuni de drept.

Cei doi au depus notificări, plângeri prealabile sau contestaţii la mai multe instituţii europene şi naţionale: Consiliul Europei, CEDO, Ministerul Afacerilor Externe, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi CSM. Judecătorii susţin că li s-au încălcat mai multe drepturi, atunci când le-a fost percheziţionată vila din Snagov, întrucât Corneliu Bîrsan ar avea calitate de diplomat şi ar beneficia de mai multe imunităţi şi privilegii pe teritoriul Uniuni Europene.

Corneliu şi Gabriela Bîrsan au contestat mandatul de percheziţie a vilei, emis de un coleg de la Secţia Penală. Cererea a fost respinsă, în unanimitate, ca inadmisibilă. Completul de cinci judecători a considerat că astfel de contestaţii se pot face după trimiterea în judecată, ca o excepţie procedurală, şi nu în faza de urmărire penală, când ancheta nu este finalizată. Potrivit Codului Penal de Procedura, mandatele de perchezitie nu pot fi contestate.

Pentru ca spectacolul sa devina si mai grotesc, soţii Bîrsan ameninţă în plângerile lor că dacă nu li se va da câştig de cauză vor cere despăgubiri şi vor face plângeri penale! Jenant, ridicol si inacceptabila atitudine a unor magistrati!!!

Aduceri aminte!!!

“Un judecător trebuie să considere ca fiind de datoria sa nu numai să respecte standarde înalte de conduită, ci şi să participe la stabilirea, menţinerea şi susţinerea colectivă a acestor standarde. Chiar şi o singură abatere judiciară poate prejudicia ireparabil autoritatea morală a instanţei.

Principiul independenţei justiţiei dă dreptul şi îi obligă pe judecători să se asigure că procedurile judiciare se desfăşoară în mod echitabil şi cu respectarea drepturilor părţilor.

Orice acuzaţie sau plângere îndreptată împotriva unui judecător în calitatea sa judiciară şi profesională ar trebui soluţionată cu celeritate şi în mod echitabil, în cadrul unei procedurii corespunzătoare. Judecătorul trebuie să aibă dreptul la o audiere echitabilă. Examinarea cauzei în faza iniţială ar trebui să fie confidenţială, cu excepţia cazului în care judecătorul solicită contrariul.

Increderea publicului in independenta instantelor, in integritatea judecatorilor si in eficienta si impartialitatea procedurilor acestora este ceea ce sustine sistemul de justitie al unei tari

Este esential ca judecatorii, fiecare individual si toti in colectiv, sa respecte si sa onoreze functia judiciara ca fiind un mandat public si sa se straduiasca a mentine si a spori increderea publicului in sistemul judiciar.

Judecatorul ar trebui sa se abtina de la orice comentariu in legatura cu o cauza aflata in curs de judecare (…) despre care s-ar putea crede in mod rezonabil ca ar afecta solutia sau ar putea dauna aparentei de echitate a procesului. De asemenea, judecatorul se va abtine de la a face comentarii in public sau in alt mod, care ar putea afecta caracterul echitabil al procesului fata de orice persoana sau chestiune.

Nimeni nu poate fi judecator in propria cauza.

Motive relevante de recuzare a unui judecator: Daca judecatorul cunoaste indeaproape oricare dintre persoanele implicate in cauza, mai ales daca credibilitatea persoanei respective poate avea o importanta semnificativa in solutionarea cauzei.

Integritatea este esentiala pentru indeplinirea adecvata a functiei de judecator. Integritatea este atributul corectitudinii si justetii. Componentele integritatii sunt onestitatea si moralitatea judiciara. Judecatorul nu trebuie sa se faca vinovat de fraude, inselaciune si falsuri (…) Nu exista grade diferite de integritate. Integritatea este absoluta. Integritatea in justitie este mai mult decat o virtute. Este o necesitate.

Justitia nu trebuie doar facuta, trebuie sa se si vada ca s-a facut justitie!!!

Judecatorul trebuie sa se situeze dincolo de orice suspiciune.

Judecatorul nu va utiliza si nici nu va permite utilizarea prestigiului functiei sale pentru a rezolva problemele sale private, interesele personale sau ale membrilor familiei sale sau ale altor persoane si nici nu va lasa impresia ca ar exista persoane intr-o pozitie speciala, capabile sa influienteze intr-un mod necorespunzator indeplinirea functiei sale.

Judecatorul NU trebuie sa pretinda sau sa accepte cadouri, mosteniri, imprumuturi sau favoruri in legatura cu actiunile facute (…) ” (Principiile de la Bangalore )

Transmisiunea Mostenirii in Noul Cod Civil

Transmisiunea mostenirii este reglementata in noul Codul Civil la articolele 1100-1134.

• cel chemat la mostenire in temeiul legii sau al vointei defunctului poate accepta mostenirea sau poate renunta la ea, intr-un anumit termen, denumit de legiuitor termen de optiune succesorala;
• termenul de optiune succesorala este de 1 (un) an de la deschiderea mostenirii;

In situatii expres reglementate de Cod, termenul de un an curge de la data:

• nasterii celui chemat la mostenire, daca nasterea s-a produs dupa deschiderea mostenirii;

• inregistrarii mortii in registrul de stare civila, daca inregistrarea se face in temeiul unei hotarari judecatoresti de declarare a mortii celui care lasa mostenirea, cu exceptia cazului in care succesibilul a cunoscut faptul mortii sau hotararea de declarare a mortii la o data anterioara, caz in care termenul curge de la aceasta din urma data;

• la care legatarul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatul sau, daca testamentul cuprinzand acest legat este descoperit dupa deschiderea mostenirii;

• la care succesibilul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca legatura de rudenie pe care se intemeiaza vocatia sa la mostenire, daca aceasta data este ulterioara deschiderii mostenirii.

Mostenitorii celui care a decedat fara sa-si fi exercitat dreptul de optiune succesorala il exercita separat, fiecare pentru partea sa, in termenul aplicabil dreptului de optiune privind mostenirea autorului lor.

Acceptarea mostenirii

• nimeni nu poate fi obligat sa accepte o mostenire ce i se cuvine;
• creditorii succesibilului pot accepta mostenirea, pe cale oblica, in limita indestularii creantei lor;

Acceptarea poate fi:

• expresa, prin inscris autentic sau sub semnatura privata;

• tacita, cand succesibilul face un act sau un fapt pe care nu ar putea sa-l faca decat in calitate de mostenitor (acte de dispozitie, administrare definitiva ori folosinta a unor bunuri din mostenire);

Acceptarea mostenirii opereaza sub beneficiu de inventar, ceea ce presupune ca nu se va face o confuziune de patrimonii intre cel al persoanei decedate si cel al succesorului sau, mostenitorii legali si cei testamentari raspunzand pentru datoriile si sarcinile succesiunii doar cu bunurile din patrimoniul succesoral, proportional cu cota fiecaruia.

Succesibilii, creditorii mostenirii si orice persoana interesata pot solicita notarului competent sa dispuna efectuarea unui inventar al bunurilor din patrimoniul succesoral, intocmindu-se un proces-verbal de inventariere;

Ca exceptie de la caracterul voluntar al actului de optiune, succesibilul care, cu rea-credinta, a ascuns sau a sustras bunuri din patrimoniul succesoral sau a ascuns o donatie supusa raportului sau reductiunii este considerat ca a acceptat mostenirea, chiar daca anterior renuntase la ea.

Renuntarea la mostenire

Renuntarea la mostenire nu se presupune, ci trebuie facuta in forma autentica la orice notar public sau, dupa caz, la misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei, cu exceptia cazului in care, indeplinind conditiile prevazute de lege pentru a putea mosteni, succesibilul nu accepta mostenirea in termenul de un an, respectiv in termenul mai scurt stabilit de instanta, desi cunostea deschiderea mostenirii ca urmare a citarii sale de catre notarul public.

Renuntatorul poate revoca renuntarea in tot cursul termenului de optiune, cu conditia ca mostenirea sa nu fi fost deja acceptata de alti succesibili care au vocatie la partea ce i-ar reveni.

Sezina
Sezina confera mostenitorilor sezinari – sotul supravietuitor, descendentii si ascendentii privilegiati – pe langa stapanirea de fapt asupra patrimoniului succesoral si dreptul de a administra acest patrimoniu si de a exercita drepturile si actiunile defunctului.

Mostenitorii nesezinari dobandesc sezina prin eliberarea certificatului de mostenitor.

Legatarii universali si legatarii cu titlu universal dobandesc sezina fie de fapt, prin solicitarea adresata celor care au intrat in stapanirea mostenirii, fie prin eliberarea certificatului de mostenitor.

Petitia de ereditate

Petitia de ereditate reprezinta actiunea prin care mostenitorul cu vocatie universala sau cu titlu universal solicita recunoasterea calitatii sale de mostenitor si obligarea la restituirea bunurilor succesorale a persoanei care, pretinzandu-se de asemenea mostenitor, detine aceste bunuri sau unele dintre ele in aceasta calitate.

Detinatorul fara titlu al bunurilor succesorale este obligat la restituire, fiind aplicabile prevederile vizand restituirea prestatiilor (articolele 1635 – 1649).

Actele de conservare si actele de administrare, in masura in care profita mostenitorului, sunt valabile.

Actele de dispozitie cu tilu oneros incheiate intre detinatorul fara titlu al bunurilor succesorale si tertii dobanditori de buna-credinta se mentin, fiind aplicabile regulile din materia cartii funciare.

Certificatul de mostenitor

Certificatul de mostenitor face dovada calitatii de mostenitor, legal sau testamentar, precum si dovada dreptului de proprietate al mostenitorilor acceptanti asupra bunurilor din masa succesorala, in cota care se cuvine fiecaruia.

Certificatul de mostenitor se elibereaza de catre notarul public si cuprinde constatari referitoare la patrimoniul succesoral, numarul si calitatea mostenitorilor si cotele ce le revin din acest patrimoniu, precum si alte mentiuni prevazute de lege.

Cei care se considera vatamati in drepturile lor prin eliberarea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti constatarea sau, dupa caz, declararea nulitatii acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii.

Cauza Archip c. Romaniei – Încătuşarea de un copac a unui om suferind de osteoartrita în faţa secţiei de poliţie

CEDO a pronunţat la 27 septembrie 2011 o nouă hotărâre împotriva României. Este vorba de hotărârea nedefinitivă în cauza Archip c. României (cererea nr. 49608/08), prin care CEDO a hotărât, în unanimitate că statul român a încălcat articolul 3 al Convenţiei (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante.

Cauza are ca obiect plângera a d-ului Archip conform căreia el ar fi fost condus la secţia de poliţie şi încătuşat de un copac timp de trei ore după ce s-a plâns de reducerea pensiei sale de boală.

Principalele fapte

Reclamantul, Constantin Archip este un cetăţean român născut în 1975 şi care domiciliază în Podoleni, România.

La 7 noiembrie 2005, d-l Archip s-a deplasat la primăria din Podoleni ca să se plângă de reducerea pensiei de boală (reclamantul sufererea de osteoartrită a şodului). Nemulţumit de explicaţiile date de primar şi viceprimar, reclamantul a început să insulte personalul primăriei. Mai târziu, primarul şi viceprimarul l-au condus pe reclamant la secţia de poliţie pentru că acesta nu se calma.

Domnul Archip a pretins că, odată ajuns la secţia de poliţie, a fost încătuşat timp de trei ore de un copac care se afla în curte, pe o vreme frigurosă şi cu umiditate. În plus, foarte mulţi trecători l-au putut vedea încătuşat deoarece secţia de poliţie se afla chiar în centrul satului. De asemenea, jurnalişti din presa scrisă şi din televiziunea locală, aflând de incident, au venit la locul cu pricina şi au realizat fotografii. Presa locală a publicat şi un articol câteva zile mai târziu.

În aceeaşi zi, şeful poliţiei a întocmit un raport despre incident, declarând că a trebuit să recurgă la forţă şi să îl încătuşeze pe reclamant ca sa-l împiedice astfel să-şi facă singur rău. A mai declarat că reclamantul a fost încătuşat mai puţin de 20-30 de minute şi că a stat în permanenţă în preajma lui. În acelaşi timp, un trecător, martor al celor întâmplate, a declarat mai târziu că d-ul Archip era singur şi că secţia de poliţie era închisă în ziua incidentului.

La 9 noiembrie 2005, d-l Archip a depus o plângere penală împotriva şefului poliţiei şi a primarului, plângere respinsă în februarie 2008 pe motiv că încătuşarea în curtea secţiei de poliţie era conformă cu legislaţia incidentă in vigoare. Recursul formulat în continuare de către reclamant a fost respins în aprilie 2008.

Guvernul României a recunoscut că d-l Achip a stat încătuşat timp de o oră şi 45 de minute, dar a declarat că această măsură era necesară din cauza agresivităţii petentului. De asemenea, a mai precizat Guvernul că petentul a fost şi condamnat în aprilie 2007 pentru ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice.

D-l Archip a pretins că încătuşarea sa îndelungată în curtea secţiei de politie într-o zi friguroasă şi cu multă umiditate de noiembrie i-a agravat boala. Afirmaţiile sale sunt confirmate şi prin raportul unei comisii medicale întocmit în ianuarie 2008, care certifică suferinţa acestuia de o invaliditate de gravitate medie.

Plângeri, procedura şi alcătuirea Curţii

Invocând articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante), d-l Archip s-a plâns că încătuşarea sa în curtea secţiei de poliţie timp de trei ore a fost o măsură gratuită şi umilitoare.

El a reclamat de asemenea insuficienţele anchetei cu privire la plângerea sa împotriva măsurilor luate de poliţie.
Cererea a fost introdusă în faţa CEDO la 8 octombrie 2008.

Completul de judecători care au pronunţat această hotărârea a fost compus din:
Josep Casadevall (Andora), PREŞEDINTE,
Corneliu Bîrsan (România),
Alvina Gyulumyan (Armenia),
Ján Šikuta (Slovacia),
Luis López Guerra (Spania),
Nona Tsotsoria (Georgia),
Mihai Poalelungi (Moldova), JUDECĂTORI,

Hotărârea Curţii

Articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante)

Curtea a apreciat că încătuşarea d-lui Archip de un copac în curtea secţiei de poliţie în faţa tuturor, în centrul satului, i-a provocat inevitabil acestuia sentimente de angoasă şi inferioritate, capabile să îl umilească şi să-l înjosească dincolo de limitele rezonabile şi că aceste sentimente au fost agravate şi prin prezenţa jurnaliştilor din presa şcrisă şi televiziune. Dpdv. fizic, încătuşarea unei persoane în aer liber într-o zi friguroasă şi cu umiditate poate fi extrem de durereasă, chiar şi dacă aceasta se află în stare perfectă de sănătate, şi cu atât mai mult pentru o persoană suferindă de osteoartrită cum este reclamantul. În plus, conform articolului 36 din legea română din 2002 a poliţiei, cătuşele nu trebuiesc folosite pentru persoanele care, ca şi petentul, suferă de un handicap vizibil. Curtea a apreciat că refuzul reclamantului să se supună poliţiştilor care îi ordonau să se calmeaze era insuficient pentru a determina autorităţile naţionale să concluzioneze că forţa utilizată contra lui nu a fost excesivă. De aceea, Curtea a stabilit că d-l Archip a fost supus unor tratamente inumane şi degradante pentru care Statul se face responsabil, prin încălcarea articolului 3 din Convenţie.

Ancheta

Curtea constată că autorităţile judiciare au concluzionat că încătuşarea d-ului Archip era legală şi necesară fără să furnizeze multe detalii şi nici să examineze cu temeinicie circumstanţele reale ale incidentului. În sfârşit, durata încătuşarii nu este cunoscută cu certitudine: de la 20-30 de minute conform şefului de poliţie, o ora şi 45 minute conform Guvernului, şi aproape trei ore după spusele d-lui Archip şi ale mai multor martori.

De asemenea nu s-a stabilit cu certitudine dacă exista vreun poliţist în preajma sa sau a fost lăsat singur.

În fapt, motivările instanţelor s-au fondat în principal pe raportul şefului de poliţiei şi declaraţiile poliţiştilor şi ale primarului. Nu s-a explicat în niciun fel de ce poliţia a preferat să-l încătuşeze pe petent în loc să utilizeze mijloace mai puţin extreme pentru a-l calma, mai ales ca acesta nu constituia în realitate o foarte mare ameninţare. De aceea, Curtea a concluzionat că ancheta asupra plângerilor d-ului Archip nu a fost aprofundată, adecvată şi eficienta. S-a constatat alstfel şi o încălcare a aspectului procedural al art. 3

Satisfacţia echitabilă (Articolul 41)

Curtea a hotărât că România trebuie să-i plăteasca d-lui Archip 10.000 euro cu titlu de daune morale.

Sursa: Jurisprudenta CEDO

Testamentul in Noul Cod Civil

Institutia Testamentului este reglementata in Noul Codul civil la art. 1034-1085 si este definita ca actul unilateral, personal si revocabil prin care o persoana, numita testator, dispune, in una dintre formele cerute de lege, pentru timpul cand nu va mai fi in viata; contine dispozitii referitoare la patrimoniul succesoral sau la bunurile ce fac parte din acesta, precum si la desemnarea directa sau indirecta a legatarului; poate sa contina dispozitii referitoare la partaj, revocarea dispozitiilor testamentare anterioare, dezmostenire, numirea de executori testamentari, sarcini impuse legatarilor sau mostenitorilor legali si alte dispozitii care produc efecte dupa decesul testatorului.

Conditii de valabilitate

Testamentul, ca act juridic, este valabil daca testatorul a avut discernamant, iar consimtamantul sau nu a fost viciat. Ca element de noutate in materia viciilor de consimtamant, Noul Cod civil prevede ca dolul poate atrage anularea testamentului chiar daca manoperele dolosive nu au fost savarsite de beneficiarul dispozitiilor testamentare si nici nu au fost cunoscute de acesta.

Proba testamentului

Validitatea formei si cuprinsul testamentului pot fi dovedite prin orice mijloc de proba, in cazul in care testamentul a disparut printr-un caz fortuit sau de forta majora, ori prin fapte ale unui tert, fie dupa moartea testatorului, fie in timpul vietii acestuia, dar fara ca el sa-i fi cunoscut disparitia.

Formele testamentului

Testamentul ordinar

• olograf – adica scris datat si semnat de mana testatorului
• autentic – adica autentificat de un notar public sau de o alta persoana investita cu autoritate publica de catre stat

Testamentul privilegiat
Se intocmeste in situatii speciale, obligatoriu in prezenta a doi martori – epidemii, catastrofe, razboaie ori alte asemenea situatii exceptionale, situatii in care testatorul se afla la bordul unui vas sau aeronave, este militar sau internat intr-o institutie sanitara in care notarul public nu are acces

Devine caduc in termen de 15 zile de la data la care dispunatorul ar fi putut sa intocmeasca un testament ordinar.

Testamentul sumelor si valorilor depozitate
Dispozitiile testamentare privind sumele de bani, valorile sau titlurile de valoare depuse la institutii specializate sunt valabile cu respectarea conditiilor de forma prevazute de legile speciale aplicabile acestor institutii.

Prin Noul Cod Civil a fost eliminat testamentul mistic sau secret!

In ceea ce priveste testamentul olograf, noua reglementare prevede ca, inainte de a fi executat, testamentul olograf se va prezenta unui notar public pentru a fi vizat spre neschimbare.

Noul Cod civil interzice testamentul reciproc
Testamentul reciproc este testamentul prin care doua sau mai multe persoane dispun, prin acelasi testament, una in favoarea celeilalte sau in favoarea unui tert. Sanctiunea este nulitatea absoluta.

Dezmostenirea poate fi directa sau indirecta. Dezmostenirea-sanctiune, a carei valabilitate este recunoscuta in doctrina si jurisprudenta actuala, dispare din dreptul succesoral, prin aplicarea art. 1009 din Noul Cod civil, potrivit caruia sunt considerate nescrise (inexistente) dispozitiile testamentare prin care se prevede dezmostenirea ca sanctiune pentru contestarea dispozitiilor din testament care aduc atingere drepturilor mostenitorilor rezervatari ori sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri.

Incapacitati speciale

Ca si in vechiul Cod civil, sunt anulabile liberalitatile facute medicilor, farmacistilor sau altor persoane, in perioada in care, in mod direct sau indirect, ii acordau ingrijiri de specialitate dispunatorului pentru boala care este cauza a decesului, preotilor sau a altor persoane care acordau asistenta religioasa in timpul bolii care este cauza a decesului.

In premiera, Noul Cod civil reglementeaza unele incapacitati speciale, aplicabile in materia legatelor, prevazand ca sunt anulabile legatele in favoarea notarului public care a autentificat testamentul, interpretului si martorilor ce au luat parte la procedura de autentificare, agentilor instrumentatori in cadrul testamentelor privilegiate, persoanelor ce au acordat in mod legal asistenta la redactarea testamentului.

Substitutia fideicomisara este dispozitia prin care o persoana, denumita instituit, este insarcinata sa administreze bunul sau bunurile care constituie obiectul liberalitatii si sa le transmita unui tert, denumit substituit, desemnat de dispunator. Noua reglementare ingaduie substitutia fideicomisara in materia legatului, aceasta fiind pana acum interzisa.

Revocarea testamentului

Cu titlu de noutate, se prevede necesitatea ca revocarea expresa a testamentului facuta prin act autentic, cat si retractarea unei dispozitii revocatorii sa fie inscrisa de catre notar in Registrul national notarial, tinut in format electronic.

Legatul este dispozitia testamentara care confera uneia sau mai multor persoane vocatie la intreaga mostenire (legatul universal) sau la o fractiune a mostenirii (legatul cu titlu universal); orice legat care nu este universal sau cu titlu universal este un legat cu titlu particular (priveste un bun sau mai multe bunuri din mostenire).

Efectele legatului

- legatarul are dreptul la fructele bunurilor mostenirii care i se cuvin din ziua deschiderii mostenirii sau din ziua in care legatul produce efecte in privinta sa, cu exceptia cazului in care cel care a posedat bunurile ce constituie obiectul legatului a fost de buna-credinta;
- legatarul cu titlu particular al unui bun individual determinat dobandeste proprietatea acestuia de la data deschiderii mostenirii;
- legatarul cu titlu particular al unor bunuri de gen este titularul unei creante asupra mostenirii;
- daca legatarul nu poate indeplini sarcina cu care este grevat legatul sau fara a depasi valoarea bunurilor primite in temeiul acestuia, se va putea libera predand beneficiarului sarcinii bunurile ce i-au fost lasate prin legat sau valoarea lor;
- valoarea bunurilor lasate prin legat si a sarcinilor va fi aceea de la data deschiderii mostenirii;
- bunul care constituie obiectul unui legat cu titlu particular se preda cu accesoriile sale, in starea in care se gaseste la data deschiderii mostenirii;
- legatul cuprinde si dreptul la actiunea in despagubire pentru prejudiciul adus bunului de catre un tert dupa intocmirea testamentului;
- legatul unui bun care, dupa intocmirea testamentului, a cunoscut cresteri cantitative, calitative sau valorice prin alipire, lucrari autonome, lucrari adaugate sau achizitionarea altor bunuri in cadrul unei universalitati se prezuma, pana la proba contrara, a viza intreg bunul ori universalitatea rezultata;
- daca legatele cu titlu particular depasesc activul net al mostenirii, ele vor fi reduse in masura depasirii; in ipoteza in care un legat a fost executat fara a se cunoaste anumite datorii ori sarcini ale mostenirii, mostenitorul, creditorii sau orice persoana interesata poate solicita restituirea de la legatarul platit, in masura in care legatul urmeaza a fi redus.

Efectele unor tipuri de legate

1. Legatul rentei viagere sau al unei creante de intretinere – cand obiectul legatului cuprinde o renta viagera sau o creanta de intretinere, executarea acestuia este datorata din ziua deschiderii mostenirii.
2. Legatul alternativ – in cazul in care legatarului cu titlu particular i-a fost lasat fie un bun, fie altul, dreptul de alegere revine celui tinut sa execute legatul, daca testatorul nu a conferit acest drept legatarului sau unui tert.
3. Legatul bunului altuia – cand bunul individual determinat care a facut obiectul unui legat cu titlu particular apartine unei alte persoane decat testatorul si nu este cuprins in patrimoniul acestuia la data deschiderii mostenirii, se produc urmatoarele efecte:

- daca, la data intocmirii testamentului, testatorul nu a stiut ca bunul nu este al sau, legatul este anulabil;
- daca testatorul a stiut ca bunul nu este al sau, cel insarcinat cu executarea legatului este obligat, la alegerea sa, sa dea fie bunul in natura, fie valoarea acestuia de la data deschiderii mostenirii;

4. Legatul conjunctiv – legatul cu titlu particular este prezumat a fi conjunctiv atunci cand testatorul a lasat, prin acelasi testament, un bun determinat individual sau generic mai multor legatari cu titlu particular, fara a preciza partea fiecaruia.

Daca unul dintre legatari nu vrea sau nu poate sa primeasca legatul, partea lui va profita celorlalti legatari, prevederile fiind aplicabile si atunci cand obiectul legatului conjunctiv il constituie un dezmembramant al dreptului de proprietate.

Revocarea legatului

Revocarea poate fi voluntara sau judecatoreasca.

Revocarea judecatoreasca poate fi ceruta in situatia neindeplinirii, fara justificare, a sarcinii instituite de testator sau pentru ingratitudine.

Revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine poate fi ceruta in urmatoarele cazuri:

- daca legatarul a atentat la viata testatorului, a unei persoane apropiate lui sau, stiind ca altii intentioneaza sa atenteze, nu l-a instiintat;
- daca legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau injurii grave fata de testator ori de injurii  grave la adresa memoriei testatorului.

Caducitatea legatului

Legatul devine caduc (lipsit de efecte) in urmatoarele situatii:

- legatarul nu mai este in viata la data deschiderii mostenirii;
- legatarul este incapabil de a primi legatul la data deschiderii mostenirii;
- legatarul este nedemn;
- legatarul renunta la legat;
- legatarul decedeaza inaintea implinirii conditiei suspensive ce afecteaza legatul, daca aceasta avea un caracter pur personal;
- bunul ce formeaza obiectul legatului cu titlu particular a pierit in totalitate din motive care nu tin de vointa testatorului, in timpul vietii testatorului sau inaintea implinirii conditiei suspensive ce afecteaza legatul.

Sursa: CSM