Poezie

Poema 20 by Pablo Neruda

Poemul 20 a fost scris de Pablo Neruda in 1924 si  face parte din ciclul “Douazeci de poeme de iubire si un cantec deznajduit”. Recita in limba spaniola Carlos Alfaro. Este considerata una dintre cele mai frumoase poezii de dragoste. Imaginile  provin de la un film clasic cu Rudolph Valentino.

“in seara asta pot sa scriu cele mai triste versuri…” ce lupta intre starea de a iubi si a uita, intre a renunta si a pastra, intre acceptarea pierderii si invidia urmatoarului iubit…

Asta-seara pot sa scriu cele ma triste versuri.
Sa scriu, de pilda:”Noaptea e instelata,
iar hat, departe, pe cer dardaie astrii albastri”.
Vantul noptii da roata pe cer si canta.
Asta-seara pot sa scriu cele mai triste versuri.
Eu am iubit-o, si, uneori, chiar si ea m-a iubit.
In asemenea nopti am tinut-o in brate,
Si-am sarutat-o de atatea ori sub cerul nesfarsit.
Ea m-a iubit, si uneori chiar si eu o iubeam.
Dar cum sa nu iubesc
Ochii mari cu care ma tintuia?
Asta-seara pot sa scriu cele mai triste versuri.
Sa stiu ca nu mai e mea.
Sa simt ca am pierdut-o.
S-aud noaptea imensa, si mai imensa fara ea.
Si versul sa-mi cada pe suflet ca roua pe iarba.
Ce conteaza ca iubirea-mi n-ar putea s-o pastreze?
Noaptea e instelata, iar ea nu-i cu mine.
Asta-i tot. Departe, cineva canta. In departare.
Sufletul meu nu-i multumit ca a pierdut-o.
Ca pentru a mi-o apropia, privirea mea o cauta.
Inima mea o cauta, dar ea nu-i cu mine.
Chiar in noaptea care face albi aceiasi copaci.
Noi, ce-i de-atunci, nu mai suntem aceiasi.
N-o mai iubesc, e sigur, dar cat am mai iubit-o.
Vocea mea cauta vantul, ca sa-i ajunga in urechi.
A altuia. A altuia va fi.
Ca inainte, a sarutarilor mele.
Vocea ei, trupul ei limpede. Ochii ei infiniti.
N-o mai iubesc, e sigur, dar poate-o mai iubesc.
Atat de scurta-i iubirea, si-a atat de lunga uitarea.
Fiindca in asemenea nopti am tinut-o in brate,
Sufletul meu nu-i multumit ca a pirdut-o.
Chiar de-ar fi ultima durere pe care mi-o provoaca si acestea
ultimele versuri pe care le scriu.

Un anotimp… by Shanti

E pur si muove… by Shanti

We Dance…

poezie dedicată mie de poetul si filosoful australian John Najjar

Waiting for a reply… by Shanti

Cerul stins de vant… by Shanti

IF… by Rudyard Kipling

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or, being lied about, don’t deal in lies,
Or, being hated, don’t give way to hating,
And yet don’t look too good, nor talk too wise;

If you can dream – and not make dreams your master;
If you can think – and not make thoughts your aim;
If you can meet with triumph and disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you’ve spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to broken,
And stoop and build ‘em up with wornout tools;

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: “Hold on”;

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings – nor lose the common touch;
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds’ worth of distance run -
Yours is the Earth and everything that’s in it,
And – which is more – you’ll be a Man my son!

“Moartea Căprioarei” de Nicolae Labiş

aka “The Death of the Deer”

singers: Chiriac Brothers, translated by Paul Doru Mugur.

T a c i ! by Shanti

Suferinţa…by Shanti

♥ ♥ ♥ ♥ ♥

Poem de Nichita Stanescu

Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?

Acest scurt poem mi se pare cea mai frumoasa poezie de dragoste scrisa vreodata.  Intrezarind oarecum stilul hai-ku-iului japonez, cuprinde in el infinitatea, eternitatea si sensibilitatea iubirii percepute la modul absolut.

♥ ♥ ♥ ♥ ♥

♥ ♥ ♥ ♥ ♥