Cenuşa din Ornic

“Cenusa din ornic” de Dumitru Popescu – Citate

Posedam facultatea de a uita, de a ne adapta la saracie si mizerie, la zero, la propria anulare. In uitare ne ingropam tot ceea ce e mai frumos si bun, propria fiinta, si asta cu mult inainte de a-si infige groparii cazmaua in pamantul cimitirului.

De nimic nu dorim sa ne lepadam mai mult ca de cei pe care nu suntem obligati sa-i iubim.

Recordul este sa plangi si sa razi, sa razi si sa plangi. Ploaie cu soare si stropi din seninul stralucitor.

Un om cinstit, corect, nu-si angajeaza sentimentele in eternitate…

Obiectul foamei eram eu. Una din suferintele omului este aceea de a ramane izvor inutil, nebaut, de a se risipi si pierde, de a nu fi asimilat. Exista suferinta de a nu produce altcuiva bucuria preaplinului.

Cum e posibil sa auzi mesajul unei suferinte, unui zbucium si buzele sa-ti rosteasca negatii indarjite sau sa minimalizeze? Sa deslusesti un plans si sa-l infirmi?

Stii ca valorile materiale pot inlocui un timp valorile umane? Conditia nu e sa fii neaparat imbecil, conditia e sa-ti fi dorit asa ceva si in acelasi timp sa-ti pierzi speranta pentru restul.

Pe un anumit plan, iubirea nu e decat idolatrie.

Barbatii se ingretoseaza de prea multa iubire lesinata.

Gelozia te intuneca, te inraieste. Devii opaca, nici o raza de lumina nu mai patrunde din afara, nici o raza de lumina nu mai strapunge dinauntru. Gandurile iti intra intr-o pacla rece si deasa, pierd semnele de orientare, o apuca prin hatisuri, inversunandu-se intr-o lugubra sangerare. Privirile capata asprimea pietrei, a stancii unde nu bate niciodata soarele, devii surda, intratabila.

Sarcasmul frige epiderma, nu organele vitale, e mai putin nociv. Pe cand gelozia…

Am scarboasa curiozitate de a scormoni prin viata oamenilor.

Imi displace impertinenta detinatorului pachetelor de bancnote.

Pierderea lucrurilor frumoase e cea mai nedreapta.

Iubirea isca si se regenereaza din neliniste. Iubirea e o iesire cu capul descoperit in furtuna. Navigarea fara busola, fara carma, in plina negura. Mersul pe buza prapastiei. Cum sa capeti siguranta? CIne sa-ti dea siguranta? Increderea netarmurita in celalalt. Dar el e stapanul sufletului tau? Dragostea este prin excelenta dramatica, ravasitoare, neinfranata, cea mai adanca, mai istovitoare si mai renascatoare emotie traita de sufletul omenesc.

Cum sa ne retraim trecutul? Vomitand malul aluvionar depus pe sufletele noastre.

Viata a muscat rau din noi, se vad urmele dintilor, se vede locul bucatilor smulse.

Ajuta-ma sa-mi dobandesc aripile, ca sa putem zbura deasupra tacerilor vesnice ale Anzilor…